Un ambasador belicos. Schiţa de portret a trimisului Moscovei la Bucureşti

După ce a tulburat apele la Chişinău, Valerii Kuzmin, noul ambasador al Rusiei la Bucureşti, a trecut în forţă Prutul, cu o campanie mediatică în care nu se fereşte să ofere lecţii de istorie sub un aparent gest nobil. Acesta este doar începutul.

Deşi a pledat pentru „reluarea dialogului“ între Rusia şi România, întrucât s-au adunat „probleme nerezolvate“, diplomatul rus Valerii Kuzmin acţionează contrar declaraţiilor sale.

„Relaţiile dintre Rusia şi România au rădăcini foarte adânci. Dacă vorbim despre starea actuală, ele ar putea fi şi mai bune. Există puncte de suspensie. S-au adunat probleme nerezolvate. Rusia e gata pentru dezvoltarea relaţiei pe toate aspectele. Cea mai importantă este reluarea dialogului“, a declarat Valerii Kuzmin pentru TVR 1, la câteva zile de la vizita sa pentru acreditare la Cotroceni.

În pofida dorinţei autodeclarate pentru dialog, solul rus la Bucureşti nu s-a ferit să critice elemente ce ţin de asigurarea securităţii naţionale a României şi să evite un răspuns clar asupra chestiunii tezaurului românesc.

Kuzmin a insinuat că scutul antirachetă de la Deveselu ar putea fi echipat la un moment dat cu focoase nucleare şi a minimizat problema tezaurului românesc, considerând că este o chestiune ce „datează de aproape 100 de ani“ şi care „nu trebuie sa impiedice dezvoltarea relaţiilor noastre“.

Câteva zile mai târziu, aceste declaraţii spumoase au fost însoţite de un gest aparent nobil: o donaţie de o sută de euro pentru campania guvernamentală de strângere de fonduri în vederea achiziţionării sculpturii „Cuminţenia Pământului“ a lui Constantin Brâncuşi. Însă, în stilul lui Kuzmin, donaţia a fost făcută la pachet cu un filmuleţ care prezintă file din „adevărata istorie“ a relaţiilor ruso-române ce trebuie spusă copiilor, o istorie scrisă cu „sânge“, „nu pe un platou de filmare“.

Cu imagini captivante şi cuvinte simple, Ambasada Rusiei la Bucureşti nu are nicio reţinere în a rescrie istoria. „Istoria adevărată nu a fost scrisă de actori pe un platou de filmare. Istoria adevărată a fost scrisă cu sânge pe câmpul de luptă. Primul Război Mondial - Armata Rusă şi Armata Română au luptat împreună pentru independenţa României. Al Doilea Război Mondial - Armata Sovietică şi Armata Română luptă împreună pentru independenţa Europei. România se reconstruieşte economic şi social cu ajutorul Uniunii Sovietice“, sunt mesaje care rulează peste imagini din Primul şi Al Doilea Război Mondial, cu toate că armata română şi armată rusă, deşi au luptat la un moment dat cot la cot, n-au făcut-o niciodată nici pentru independenţa României, nici pentru independenţa Europei.

Mesajul „promovează o viziune proprie asupra unor capitole din istoria relaţiilor bilaterale“, a reacţionat MAE, în timp ce diverşi cetăţeni români au returnat suta de euro misiunii diplomatice ruse tocmai din cauza acestui filmuleţ de propagandă.

Băşcălia la adresa românilor a continuat, Ambasada Rusiei la Bucureşti autovictimizându-se pe Facebook că are parte de „un limbaj de ură“ şi „înjurături ordinare“ pentru un „demers umanitar bazat doar pe sentimente prietenoase“.

Un mandat controvesat la Chişinău

De fapt, Valerii Kuzmin nu face altceva decât să atragă atenţia şi să impună propria viziune asupra unor subiecte sensibile, aşa cum a făcut timp de cinci ani şi la Chişinău, în perioada 2007-2012, când s-a remarcat cu un mandat controversat, plin de declaraţii şi reacţii incendiare.

El a acuzat România, Uniunea Europeană şi Statele Unite că pun presiuni asupra proceselor politice din Republica Moldova, le-a indicat locuitorilor dintre Nistru şi Prut în ce direcţie să se îndrepte şi a aruncat vina asupra victimei în cazul tânărului ucis de „pacificatorii ruşi“ într-un perimetru de securitate de la Nistru.

„Încercări de a pune presiune în mod public asupra proceselor politice din Republica Moldova au fost observate vădit din partea SUA, UE sau României“, a declarat la începutul lui 2011 Valerii Kuzmin, susţinând în schimb că Rusia nu şi-a permis niciodată astfel de acţiuni.

Tot în 2011, cu ocazia sărbătoririi Zilelor Europei la Chişinău, Kuzmin le-a recomandat cetăţenilor Republicii Moldova să se gândească mai mult la ce îi uneşte de ruşi, pentru că lărgirea blocului comunitar nu este prevăzută în viitorul apropiat.

„Moldova şi Rusia trăiesc şi gândesc la unison. Suntem împreună membri ai Consiliului Europei, care e legat strâns cu conceptul de Europa unită. Ne unesc foarte multe. Dacă ne vom gândi mai des la asta, viaţa va fi mai uşoară. De asta sunt sigur“, le-a sugerat Kuzmin locuitorilor din stânga Prutului, stârnind indignarea presei în limba română.

Dacă aceste declaraţii au fost primite cu ostilitate, apărarea luată de Kuzmin aşa-zişilor pacificatori ruşi de la Nistru care au împuşcat mortal un tânăr moldovean la 1 ianuarie 2012 a stârnit sentimene de revoltă şi o reacţie dură la Chişinău.

Valerii Kuzmin a spus atunci că Vadim Pisari, tânărul de 18 ani ucis pe 1 ianuarie 2012 în zona se securitate din Transnistria, era în stare de ebrietate, fapt care nu s-a confirmat în urma expertizei medico-legale.

Sute de persoane au protestat la Ambasada Federaţiei Ruse de la Chişinău faţă de această declaraţie şi au cerut Ministerului de Externe de la Chişinău să-l expulzeze pe ambasadorul rus pentru comportament sfidător. Proteste au avut loc şi în satele din apropierea Nistrului, în timp ce Guvernul Republicii Moldova şi partidele parlamentare de la Chişinău au condamnat incidentul.

Cine e Valerii Kuzmin

Valerii Kuzmin se declară cercetător în istorie, însă şi-a desfăşurat activitatea mai mult pe teren diplomatic.

El absolvit Institutul de Stat pentru Relaţii Internaţionale MGIMO din Moscova în 1975 şi cursurile de studii în diplomaţie din cadrul Academiei Diplomatice a Ministerului Afacerilor Externe din Rusia în 1998 şi a activat în diverse structuri ale aparatului de conducere al MAE al fostei URSS şi al Federaţiei Ruse.

Şi-a început activitatea de diplomat în Libia, în perioada 1975-1980, a continuat în Tunisia, în perioada 1985-1990, iar în intervalul 1993-1994 a fost şeful adjunct al Departamentului pentru Africa şi Extremul Orient din cadrul MAE rus. 

A fost mobilizat pe frontul din fostul spaţiu sovietic în 2007, cu un mandat de ambasador la Chişinău.

Eforturile sale diplomatice au fost răsplătite până acum cu medalia „Pentru eroism în muncă“.