În zilele noastre, Traian Băsescu dă foc României pentru un bicisnic câştig electoral, încercând să evite pierderea puterii. 

Nero măcar avea scuza că era nebun. Traian Băsescu însă nu este nebun. Este cinic şi calculat. Face orice îi stă în putere să nu piardă puterea. După mine, potopul. 

FMI este una din instituţiile internaţionale care a ajutat România să obţină stabilitate economică şi să se redreseze în urma marii crize ce a zăticnit lumea în ultimii 5 ani. Între 2010 şi 2012, instituţiile financiare internaţionale au fost singura piedică împotriva derapajului total al guvernării Băsescu-Boc. În tot acest timp, la Bucureşti, Fondul nu avea un partener de discuţie în Guvern, ci un piroman căruia trebuia să îi ascundă chibriturile ca să nu dea foc la ţară.

Acţiunile din ultimele luni ale Preşedintelui au dus la suspendarea de facto a Acordului care a permis până acum României să se împrumute la unele din cele mai mici dobânzi din istorie şi a asigurat stabilitatea macroeconomică. Nu există vreun motiv pentru refuzul Preşedintelui de a semna decât încăpăţânarea. FMI a agreat recent măsurile economice şi fiscale, inclusiv acciza sau posibilitatea scăderii ratelor pentru un milion de români.

Dar acesta sunt detalii de ignorat pentru Preşedinte. Băsescu pur şi simplu refuză să semneze scrisoarea cu FMI din considerente politicianiste, aruncând în aer înţelegerea şi primejduind toate cele obţinute cu greu în ultimii ani: echilibru macro-economic, creştere economică şi a nivelului de trai, îmbunătăţirea ratingului de ţară.

Asta nu este singura pagubă provocată de refuzul Preşedintelui Băsescu de a semna scrisoarea cu FMI. Din cauza aceluiaşi refuz, România riscă scăderea de la 95 la 85% a cofinanţării de la UE. Zeci de milioane de euro vom plăti în plus doar pentru că acesta este hatârul locatarului de la Cotroceni.

Umorile destructive ale Preşedintelui nu se opresc aici. Pe lângă FMI, mai recent i-a căşunat şi pe BNR. Nu contează că BNR e una din instituţiile care conferă stabilitate acestei ţări. Traian Băsescu umblă pe lângă zidurile sale cu şomoiogul de câlţi îmbibaţi în motorină să-i dea foc pentru că BNR refuză să-i facă jocurile politice iresponsabile.

Aseară, Traian Băsescu se arăta nervos de felul în care BNR a decis să susţină politicile de Guvernului, să încurajeze creditarea şi consumul şi să ofere expertiză pentru măsura privind reducerea ratelor la credit pentru aproape un milion de români. Nu contează că nici BNR, nici FMI şi nici Guvernul nu împărtăşesc opinia Preşedintelui, altfel recunoscut pentru erorile majore şi dureroase pe care le-a făcut cât a controlat Executivul.

În timpul acesta, BNR este cea care, prin politicile monetare, a ajutat la atingerea celei mai mici inflaţii din ultimii 25 de ani, neutralizând monstrul care ne-a întunecat existenţa post-decembristă: creşterea preţurilor. Dacă anul trecut a crescut salariul mediu net mai mult decât inflaţia, sporindu-se puterea de cumpărare a populaţiei, aceasta este şi pentru că Banca Naţională şi-a făcut treaba.

În timp ce Preşedintele este pornit să atace tot ce îi stă în cale, Guvernul, împreună cu BNR şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, caută mecanisme pentru sprijinirea dezvoltării pieţei de capital, cea care, în perioade de criză, poate compensa timiditatea băncilor sau a investitorilor străini.

Azi, la sediul Bursei de Valori Bucureşti a avut loc conferinţa cu tema "Crearea unei pieţe de capital internaţionale în România” la care conducerea BNR şi a Guvernului României, guvernatorul Mugur Isărescu şi premierul Victor Ponta au stat alături de reprezentanţii ASF, BVB şi ai mediului de afaceri pentru a găsi soluţii pentru întărirea pieţei de capital din România. Asta după ce anul trecut, prin decizia Guvernului de a privatiza pachete de acţiuni din companiile de stat pe bursă, BVB a primit un nou impuls de activitate.

Concluzia e simplă: în timp ce unii construiesc, alţii poartă ranchiună şi distrug tot în cale. 

Traian Băsescu se supără şi încearcă să distrugă tot ce nu îi este servil. Toţi cei care nu adoptă poziţia Boc în faţa sa trebuie sa fie neutralizaţi, distruşi, aneantizaţi, discreditaţi. Chiar dacă aceasta are efecte secundare catastrofale. 

Preşedintele, după cum ne-a obişnuit, aruncă ţara în aer doar pentru a plăti nişte poliţe.

Păcat.