Strada, sistemul şi moderaţia

Exact în acest moment extrem este nevoie de moderaţie, care poate fi impusă cu fermitate de către „strada“ de pe o poziţie de forţă. În varianta pozitivă, „strada“ poate să fie catalizatorul unor schimbări de profunzime ale normelor şi standardelor politice. În varianta negativă „strada“ poate devenit un factor contraproductiv.

O forţă capricioasa si care divizeaza societatea (daca lucrurile degenereaza), si care va avea la mana orice guvern viitor, negand procesul constitutional si democratic. Trebuie gasit un echilibru just.

Ţara extremelor

Drama fundamentala a Romaniei este lipsa masurii: totul se petrece la extreme, pozitive sau negative. Abuzurile, coruptia, aroganta, sunt duse la extrem, ani de zile. De partea cealalta, oamenii – cetatenii – indura toate astea pana la (si dincolo de!) extremul extremului, ani de zile. Pana cand nu se mai poate.

Ceea ce nu se intampla in Romania este reforma, evolutia, progresul: voluntar, profesionist, treptat, moderat, echilibrat, ghidat de oameni politici care inteleg cum trebuie sa arate un sistem democratic – si de ce este inclusiv in interesul lor politic sa tinda spre un asemenea sistem.

Faptul ca acum ‘schimbarea’ dorita nu mai poate veni decat prin convulsii social-politice nu trebuie sa ne faca sa idealizam aceasta metoda. Nimic nu e mai extrem (in sens tehnic, ne-peiorativ), in context democratic, decat caderea guvernului la presiunea strazii. Nu e nimic rau in sine cu acest lucru; este o victorie legitima si pasnica a strazii care chiar vrea sa mearga mult mai departe, la o curatire completa a sistemului. Dar trebuie inteles ca pot exista si riscuri o data ce intram in aceasta logica, dincolo de bunele intentii.

Ce înseamnă „resetarea sistemului“?

Exista o atractie irezistibila de a cere ‘capul’ fiecarui politician, de a ‘reformata’, de a ‘reseta’ tot sistemul. Sa stergem tot cu buretele, sa recladim totul – acum. Evident, sentimentul este impartasit de noi toti. Dar, sa recunoastem, este un sentiment imprecis bazat pe o nemultumire generala, ilustrata pentru fiecare din romani de experienta personala (de la ghiseul public, de la spital, din tramvai, de la volan etc) si nationala (‘tunurile’ si ‘baietii destepti’, adormitii din parlament, imaginea externa a tarii etc).

Mai exact, ce ‘sistem’ vrem sa resetam in speranta de a indrepta toate acestea? La ce se refera ‘strada’ cand vorbeste de ‘sistemul politic’? Doar la parlamentari? (Care, atentie, sunt doar partea aleasa prin vot a ‘clasei politice’.) Sau, mai departe, la restul celor ‘numiti politic’ din aparatul de stat? (Apropo, coruptia si incompetenta afecteaza strict numai pe acestia, sau si pe cei ne-numiti politic?) In fine, e greu de vazut unde se opreste logica revendicarilor impotriva ‘sistemului’ (in general), cati oameni si la ce niveluri vizeaza. E greu de separat bunul de rau in increngatura de institutii, agentii, departamente etc care se numeste aparatul de stat si de care depinde functionarea de zi cu zi a tari. Realitatea sistemului politic este foarte diferita de un sistem de calculator care intr-adevar are un buton de ‘reset’. Din pacate nu intotdeauna exista raspunsuri simple sau usoare.

Alternativa: moderaţie fermă

Exact in acest moment extrem este nevoie de moderatie, care poate fi impusa cu fermitate de catre ‘strada’ de pe o pozitie de forta. Acum este o ocazie unica de a scoate Romania din aceste cicluri care o duc de la o extrema la alta (de la pasiv la hiperactiv).

Primul pas poate fi admiterea, de catre ‘strada’, ca nu chiar toti politicienii sunt corupti, prosti etc. In plus, cei din parlament sunt alesi, de bine de rau, prin vot democratic si uninominal. Pentru a ramane credibila si responsabila, ‘strada’ trebuie sa se asigure ca propriul sau argument ramane moral, just si democratic. O epurare in masa a politicienilor nu prea se potriveste cu acest deziderat. Retorica anti-politica nu trebuie sa devina atat de intransigenta si absoluta incat sa faca orice politica aproape imposibila. In practica nu exista notiunea de ‘democratie tehnocrata’, apolitica.

Alternativa mai moderata – si mai potrivita – este ca ‘strada’ sa lupte ‘pentru’ ceva mai degraba decat ‘impotriva’ a ceva. E nevoie un mesaj clar al ‘strazii’ catre partide (nu ‘clasa politica’ in general, nu parlament etc), care sa le spuna ‘reject’ in loc de ‘reset’ – cu alte cuvinte, sa le promita sanctiuni la cabina de vot, in 2016, DACA nu propun oameni noi si daca nu se reformeaza. ‘Strada’ ar trebui sa incurajeze la modul general votul pentru partide alternative si pentru candidati independenti la anul, pentru a lovi in bazinele electorale ale partidelor traditionale – care e singurul lucru care le ‘doare’ cu adevarat. In aceste conditii, partidele vor fi nevoite sa devina cu adevarat competitive, prin reforma, pentru a-si mentine pozitiile. Este nerealist sa se spere in ‘disparitia’ partidelor, dar un obiectiv mai moderat, de reforma, are sanse bune.

Revendicări concrete

Desigur, ideal ar fi ca ‘strada’ sa poata avansa o serie de revendicari concrete. In capul listei ar trebui sa fie transparenta – atat a actului de guvernare, cat si a activitatii parlamentare. Din intamplare, avem astazi la indemana o propunere perfecta pentru acest scop, in forma initiativei “i74” a fundatiei CAESAR: un proiect de lege ‘la cheie’, care vizeaza transparenta votului in parlament. Este probabil cea mai clara articulare a principiului de baza al transparentei, si este o ocazie ideala pentru partidele politice sa dea un semnal ca iau reforma in serios, daca isi asuma politic i74 acum.

Reducerea numarului de parlamentari la un maxim de 300 – insa mentinand structura bi-camerala – este un alt punct simplu si cu efecte directe asupra ‘sistemului politic’. Ar merita discutata si ideea ca membrii guvernului si secretarii de stat sa nu poata fi selectati decat dintre membrii parlamentului, ceea ce ar obliga partidele politice sa ia in serios competenta profesionala a candidatilor pe care-I propun in alegeri. Etc.

Întrebări pentru viitor 

Dincolo de toate acestea, ce se intampla acum ridica multe intrebari pentru viitor. Una din cele mai importante este daca ‘strada’ a devenit o putere permanenta in stat (deci daca asistam la o schimbare structurala in democratia romaneasca) sau daca ramane un fenomen exceptional care apare doar in situatii extreme.

Ce stim sigur este ca a reusit sa dea jos doua guverne in trei ani, cu precizarea ca a doua oara (ieri) a triumfat foarte repede, dupa doar o zi de proteste majore.

Si mai stim ceva foarte important: ca aceasta este intr-adevar o noua generatie romaneasca, tineri care au de la bun inceput mult mai putina ‘rabdare’ cu coruptia, prostia si aroganta ‘conducatorilor’. Acesti tineri n-au cunoscut niciodata teroarea Securitatii si nici drama social-economic-politica a tranzitiei din anii ’90. Intr-un cuvant, acesti tineri n-au cunoscut frica (de denunt, apoi de concediere in perioada marilor ‘privatizari’), in aceste forme debilitante pe care le-au cunoscut parintii lor.

Cand aceasta noua generatie facea primii pasi spre maturizare, parintii lor erau sleiti de o lupta pentru un viitor mai bun (inainte de batranete) pierduta, cu tineretea consumata de douazeci de ani (’80-2000 aprox) de eforturi pentru supravietuire de baza. Dar tinerii anilor 2000 s-au format intr-un context diferit, European, si au putut sa-si faca alte visuri, cu o minte mai deschisa si cu sperante mai mari decat generatia anterioara. Acela a fost adevaratul ‘reset’ al Romaniei. In epoca moderna, politica este intotdeauna generationala.

Revenind la subiect, vedem acum aceasta noua generatie care nu numai ca e eliberata natural de acel instinct al fricii amintit mai sus, dar ale carei victorii in strada din 2012 si 2015 i-au dat un avant extraordinar. Este important – crucial! – sa-l foloseasca in mod productiv si moderat. In varianta pozitiva, ‘strada’ poate sa fie catalizatorul unor schimbari de profunzime ale normelor si standardelor politice. In varianta negativa, ‘strada’ poate deveni un factor contraproductiv, o forta capricioasa si care divizeaza societatea (daca lucrurile degenereaza), si care va avea la mana orice guvern viitor, negand procesul constitutional si democratic. Trebuie gasit un echilibru just.