Prună, despre pragul valoric la abuzul în serviciu: „Ministerul Justiţiei să facă întâi un mic studiu de drept comparat şi o consultare publică“

Fostul ministru al Justiţiei Raluca Prună susţine că Ministerul Justiţiei ar trebui să facă un mic studiu de drept comparat şi o consultare publică. Ministerul anunţase că, urmare a deciziei de marţi a Curţii Constituţionale a României (CCR) referioare la abuzul în serviciu, această infracţiune urmează să fie redefinită, inclusiv prin instituirea unui prag valoric.

Postarea Ralucăi Prună pe facebook:

„România a ratificat Conventia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei prin legea 365/2004, publicată in MOf pe 5 Octombrie 2004. Înainte de încheierea negocierilor pentru aderarea la UE. Articolul 19 din convenţie defineşte 'abuse of functions' tradus nefericit abuz de funcţii.

Nu contează traducerea, textul e preluat de art 297 din Codul Penal care descrie aceeaşi infracţiune, denumită abuz in serviciu. Conventia ONU nu prevede niciun prag valoric, nici art. 297 Cod Penal. Nici CCR nu cerea prag prin decizia CCR 405/2016.

Azi CCR spune in comunicatul de presa ca nu e competentă sa complineasca un viciu normativ şi spune ca Parlamentul sau Guvernul au obligaţia sa reglementeze: prag valoric SAU intensitatea vatamarii. Acest 'sau' e esenţial. Trebuie aşteptata motivarea deciziei de azi.

In aşteptare MJ ar trebuie sa facă întâi un mic studiu de drept comparat (care stat care a ratificat Conventia a stabilit un prag valoric?) şi o consultare publica, adică aplicarea legii 52/2003. Chestiunea e sensibilă, cu consecinţe importante şi a scoate un prag din joben (de pilda 100 000 RON, prietenii ştiu de ce), fără explicaţii rationale ar fi grav. Foarte grav.”

Anunţul MJ

"Faţă de cele statuate, conţinutul infracţiunii de abuz în serviciu urmează a fi reconfigurat prin consacrarea unui prag valoric", afirmă Ministerul Justiţiei, după ce îşi expune argumentele în favoarea acestei afirmaţii, potrivit News.ro

Astfel, Ministerul Justiţiei arată că, prin Decizia nr. 405 de marţi, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.246 din Codul penal din 1969 şi ale art.297 alin.(1) din Codul penal şi a constatat că “acestea sunt constituţionale în măsura în care prin sintagma îndeplineşte în mod defectuos din cuprinsul acestora se înţelege îndeplineşte prin încălcarea legii”.

"În esenţă, în motivarea deciziei, Curtea a statuat că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuţii de serviciu reglementate expres prin legislaţia primară – legi şi ordonanţe ale Guvernului. Aceasta deoarece adoptarea unor acte de reglementare secundară care vin să detalieze legislaţia primară se realizează doar în limitele şi potrivit normelor care le ordonă. Curtea reţine că ilicitul penal este cea mai gravă formă de încălcare a unor valori sociale, iar consecinţele aplicării legii penale sunt dintre cele mai grave, astfel că stabilirea unor garanţii împotriva arbitrariului prin reglementarea de către legiuitor a unor norme clare şi predictibile este obligatorie. (...) Cutea s-a pronunţat asupra aceloraşi dispoziţii legale, din perspectiva criticilor vizând inexistenţa unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite intensităţi a vătămării rezultate din comiterea faptei", arată Ministerul Justiţiei.

De asemenea, Ministerul Justiţiei citează comunicatul de presă al CCCR, potrivit căruia, respingând ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.297 alin.(1) din Codul penal, Curtea a reţinut că, “dată fiind natura omisiunii legislative relevate, instanţa constituţională nu are competenţa de a complini acest viciu normativ, întrucât şi-ar depăşi atribuţiile legale, acţionând în sfera de competenţă a legiuitorului primar sau delegat, aceasta fiind singura autoritate care are obligaţia de a reglementa pragul valoric sau intensitatea vătămării rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracţiunea de abuz în serviciu”.
MJ mai precizează că deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial, iar de la data publicării deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Decizia CCR

Curtea Constituţională a judecat, marţi, excepţia de neconstituţionalitate depusă de fosta soţie a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana, în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, Guvernul cerând Curţii să respingă ca inadmisibilă solicitarea fostei soţii a liderului PSD, trimisă în judecată pentru abuz în serviciu.
Instanţa Supremă a decis pe 28 martie să sesizeze CCR în privinţa definiţiei abuzului în serviciu, la cererea fostei soţii a lui Liviu Dragnea, Bombonica Prodana.

Bombonica Prodana a depus, în 2 martie, o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale privind definiţia abuzului în serviciu pe două aspecte. Unul dintre aspecte a vizat neclaritatea sintagmei “îndeplineşte în mod defectuos" dacă nu există stabilit un prag minim valoric pentru ca o infracţiune să fie definită ca abuz în serviciu.
Procurorul DNA s-a opus acestei cereri şi a arătat că judecătorii Curţii Constituţionale s-au mai pronunţat în trecut pe speţe similare.

Avocaţii Bombonicăi Prodana au arătat, în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, că pentru a pune sub acuzare o persoană pentru abuz în serviciu, trebuie să existe un prag minim al pagubei, apreciind că incriminarea faptei fără raportare la un prejudiciu, cum este este prevăzut în prezent în lege, ar fi neconstituţională.

Toader, în aprilie: „Nu voi stabili niciun prag. Nici maxim, nici minim”

Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, a declarat în mai multe rânduri că nu va impune un prag valoric pentru infracţiunea de abuz în serviciu.
 
"Nu voi stabili niciun prag. Nici maxim, nici minim. Eram judecător la Curte, sunt membru în Comisia de la Veneţia, dar legiuitorul naţional trebuie să respecte legea fundamentală. Legea fundamentală spune că constituie abuz fapta funcţionarului şi acolo nu se referă la un prag. Îi laşi judecătorului libertatea de a aprecia că o faptă de abuz, cu o anumită consecinţă păgubitoare, este infracţiune sau nu. De aceea, judecătorul are libertatea de apreciere, ţine seama de personalitatea, persoana făptuitorului, de gravitatea faptei, de împrejurarea că este recidivist sau nu, de scopul, de mobilul faptei. Judecătorul poate să dea suspendare în executarea pedepsei, poate să amâne aplicarea pedepsei, după cum procurorul poate să renunţe la urmărirea penală", afirma Tudorel Toader.