O mărturie pentru eternitate: ultimul interviu cu Dan Iosif

În urmă cu câteva luni, în plin scandal al aşa-ziselor "Brăţări dacice" presupuse a fi traficate până la vârful eşichierului politic, "Adevărul" a stat de vorbă cu cel mai acuzat

În urmă cu câteva luni, în plin scandal al aşa-ziselor "Brăţări dacice" presupuse a fi traficate până la vârful eşichierului politic, "Adevărul" a stat de vorbă cu cel mai acuzat dintre VIP-uri. Cu deputatul Dan Iosif, Ioşca, cum îi spunea toată lumea faimosului şi controversatului revoluţionar.

Era pe vremea când Dan Ioşca Iosif, grav bolnav, abia venise dintr-un spital din străinătate şi se pregătea să meargă în altul. Mai precis, se pregătea să ajungă la o clinică particulară, undeva în Siberia, cu ajutorul unor prieteni foarte sus-puşi. Pentru a da o ultimă bătălie cu boala care, în cele din urmă, l-a răpus.

Atunci, când încă mai spera să mai trăiască măcar doi ani, Dan Iosif a avut curajul să-i înfrunte pe procurorii anchetatorii şi să acuze autorităţile de interese oculte în afacerea "Aurul dacic". Într-un interviu oferit în exclusivitate pentru "Adevărul".

Un interviu în care susţinea că toate acuzele care i se aduc fac parte dintr-o idiosincrazie judiciaro-politică menită să folosească brandul Dan Iosif ca justificare pentru diverse anchete probate după ureche. Din păcate, din lipsă de spaţiu, acel ultim interviu pe care Dan Iosif l-a acordat pe când era încă în viaţă nu a mai apărut. Între timp, procurorii au dat NUP în celebrul dosar cu băţari şi VIP-uri. Cu toate acestea, Dan Iosif nu a primit niciodată uun răspuns oficial de la acuzatorii săi. Şi nici scuzele de rigoare.

- Domnule Dan Iosif, cum de aţi ajuns din nou în prima linie, numele dumneavostră fiind legat de cel mai mare scandal al momentului: scandalul "Aurul dacic"?

- Să nu uităm că eu am fost cercetat că am omorât 36 de uslaşi în sediul CC, lucru nedovedit. Ulterior, am fost acuzat că am furat valuta lui Ceauşescu din sediul CC. S-a scris mult prin presă despre chestia asta. Nici asta n-au putut s-o dovedească.

N-am devenit între timp nici bancher, nu am părăsit nici România. Mai mult, am avut chiar un fel de autodenunţ că am "furat 25 milioane de dolari din conturile lui Ceauşescu" şi "rog autorităţile să facă totalul banilor lui Ceauşescu", iar "dacă lipsesc 25 de milioane, atunci le dau eu înapoi"! Lucru pe care nu l-au făcut. Nici după 17 ani.

- Cred că şi alte acuzaţii vi s-au mai adus de-a lungul ultimilor ani?!...

- Am avut şi acuzaţii că eu aş fi coordonat revolta minerilor de la Costeşti. Prin telefon. Că aş fi coordonat mişcările de trupe ale revoluţionarilor care trebuiau să se ducă şi să facă, să dreagă. Imaginaţie bogată. Un prieten de-al meu, din Râmnicu Vâlcea, a şi fost anchetat. Dar acuzaţia asta cu traficarea obiectelor de patrimoniu naţional le întrece pe toate.

- De ce?

- Din punctul meu de vedere, cred că este, pur şi simplu, o idiosincrazie. O idiosincrazie a unui procuror, a cui, nu ştiu exact. Dar nu o pot defini altfel decât idiosincrazie. Cred că este o chestie patologică la cei care au responsabilităţi din domeniul informaţiilor şi justiţiei din ultimii 17 ani. De-asta spun că este o idiosincrazie.

- E o diversiune sau o psihoză judiciară, cum s-a mai întâmplat în cazuri precum "Bivolarii", "Cămătarii" şi câte altele?

"Este ca un fel de psihoză generală. Pentru că nu s-a găsit nimeni, dar nimeni să se întrebe ce înseamnă obiect de patrimoniu naţional?!

- Cum aşa?

- Un obiect de patrimoniu, fie că reprezintă tablouri, icoane, statuete, valori artistice care sunt evaluate de nişte experţi, catalogate, clasificate şi expuse în muzee sau colecţii particulare, mă rog, astfel de obiecte poartă obligatoriu pe ele antetul cu "patrimoniu naţional"! Ce este însă îngropat, nu este catalogat. Chiar ei (n.r. - anchetatorii), ca dovadă, vin şi spun: "15 brăţări dacice din situl de la Sarmizegetusa!". De unde numărul ăsta de 15? Le-a scos cumva vreun înaintaş de-al nostru, le-a inventariat şi le-a îngropat ulterior, cu proces-verbal?

Dacă luăm de bună că aceste brăţări fac parte din patrimoniul naţional, ele nici măcar nu sunt în momentul ăsta expertizate, după cum spune procurorul Marius Iacob. Cu toate acestea, noi le-am cumpărat pe bani publici. El, procurorul sau poliţistul sau cine o fi fost, s-a deplasat în SUA pe bani publici. Nu ne spune nimeni că a costat o poală de bani transportul, o poală de bani asigurarea…De-asta nu se spune nimic. Dacă luăm de bună numai cei 800.000 de lei noi şi tot este o sumă imensă. Cheltuită că a vrut cine? Cu excepţia acestui procuror Iacob.

-Aveţi ceva personal cu acest procuror sau credeţi că el are ceva cu d-voastră?

- Eu nu-i fac un proces de intenţie, dar eu contest buna lui credinţă. Pentru simplu fapt că, dacă ar fi fost un procuror profesionist şi moral, şi-ar fi făcut ancheta în surdină. Dar el, în crucea nopţii, când a ajuns avionul în România, a convocat o conferinţă de presă şi a rostit numele lui Dan Iosif şi al lui Adrian Năstase.

- De ce credeţi că a făcut asta?

- De ce? Pentru că Dan Iosif este un brand bun? Mai alaltăieri prezentau cazul nu ştiu cărui profesor de la Buzău care nu ştiu ce chestie ar fi făcut, dar în momentul când o tipă i-a rostit numele au băgat "bip". La noi, la mine şi la Năstase, nu: sonor, sonor maxim! De ce? Pentru că aceşti procurori nu sunt altceva, din punctul meu de vedere, decât rebuturi ale sistemului judiciar românesc.

Problema gravă este că, într-o conferinţă de presă de la CSM, prezidată de preşedintele Băsescu, s-a spus să fie daţi afară procurorii incompetenţi. Atunci ce o să facem cu şeful DNA, Daniel Morar, despre care ştie toată lumea că statul român a plătit daune de peste 300.000-400.000 euro în urma a două decizii date de el? Păi, dacă aşa stau lucrurile, trebuie să ştim şi noi care-i albă, care-i neagră? Dacă aşa sunt toţi procurorii, nu mă mai miră nimic. Nu mă mai miră că în crucea nopţii se face o conferinţă de presă şi se rostesc două nume de oameni politici, iar eu cel puţin nu am nicio legătură cu brăţările dacice.

- Cum de aţi ajuns totuşi să fiţi asociat cu traficanţii de comori şi aş-zisele "brăţări dacice"?

- Să vă spun cine mă implică pe mine în această combinaţie. În urmă cu un an de zile, m-am trezit la mine acasă cu doi civili (n.r. - unul era vestitul comisar Condruz, şeful Poliţiei Patrimoniu din IGPR) care pe urmă s-au prezentat că sunt poliţişti de la Crimă Organizată. Doreau să vadă dacă am brăţări dacice, în baza unei dispoziţii semnate de un procuror Câmpan sau de Lazăr de la Parchetul Curţii de Apel Alba.

- Aţi avut de-a face cu oameni ai legii cu greutate?

- Toţi aceştia sunt oameni care sunt puşi să urmărească şi să aplice legea, dar îmi calcă în picioare toate drepturile mele. Chiar dacă sunt deputat în Parlamentul României. Iar eu, normal, uit de lege şi şi mă port omeneşte. Puteam să-i împuşc în casă la mine şi să chem organele competente să constate agresiunea unor indivizi care au tăbărât peste mine în casă. Dacă ei au încălcat legile, puteam să le încalc şi eu.

- Asta a fost tot?

- Să vă explic mai departe cum stau lucrurile. În urmă cu câţiva ani de zile, în judeţul Hunedoara, au fost făcute câteva arestări de răsunet. Împreună cu un clan local, nişte băieţi care se ocupau cu prafuri, cu fetiţe. Acest lucru a fost posibil şi pentru că lucrătorii serviciului de informaţii al MI (n.r. - DIPI, fost UM 0215/"Doi şi un sfert", fost UM 0962/"Zece şi două minute") şi-au făcut datoria în acest caz, cel puţin în mod excepţional. Şeful grupării era şeful poliţiei Deva. Reţeaua se numea "Spumă şi Bibanul".

- Dar aveaţi vreo legătură cu aceşti interlopi?

- Ca să vezi că nu ascund nimic, şi "Spumă", şi "Bibanul" au fost la mine, pentru că cineva mi-a spus că sunt băieţi de băieţi. Bănuiesc că nu au fost aduşi doar ca să mă viziteze, ci au fost aduşi de un prieten de-al meu care acum este şi el parlamentar.

- Să revenim totuşi la afacerea brăţărilor…

- Ulterior, după arestarea lui "Spumă" şi a "Bibanului", a fost scandalul acestor brăţări de aur. Că, vezi Doamne, Ceia Iulian mi-ar fi dat mie o asemenea brăţară pe care eu i-aş fi vândut-o lui Adrian Năstase. Că, nu ştiu cum, i-ar fi vândut şi lui Talpeş… Nu ştiu de ce ne-au ales pe toţi. Părerea mea este, pentru mine, că eu împreună cu Iulian Ceia am ajutat la prinderea capilor lumii interlope din Deva. Sergiu Nicolaescu, la fel. Păi, ăsta (n.r. - Sergiu Nicolaescu) are bani de nu are ce face cu ei, încă de pe vremea lui Ceauşescu. A fost omul care a făcut cele mai reuşite filme, cu Dacii. Păi, este normal să aibă în casă obiecte dacice, chiar dacă nu în original, dar copii perfecte. Şi eu am în casă astfel de obiecte.

- Obiecte vechi, de pe vremea dacilor?

- Am două opaiţe, uite-le aici, un topor... La ţară mai am o bardă şi o sabie. Asta este tot. Vă repet, eu nu am nicio legătură cu aşa-zisele brăţări dacice.

- Dar cine are legătură, care credeţi că sunt dedesubturile afacerii?

- Poliţia şi serviciile secrete, pe plan local, au fost implicate şi în săpăturile ilegale (…) Să nu-mi spună mie nimeni că dacă au existat aceste 15 brăţari, nu a ştiut poliţia, nu a ştiut SRI sau alte servicii secrete? Din punctul meu de vedere totul este ireal. Noi, cetăţenii, nu avem nicio certitudine că din patrimoniul naţional au fost sustrase 15 brăţări. Şi că procurorul Marius Iacob a recuperat patru cumpărându-le de la un cumpărător de bună credinţă din America.

- Credeţi că acestă afacere, numită "Aurul dacic", ar putea fi o operaţiune specială, o operaţiune de stat în care ar fi implicate şi serviciile secrete?

- Cert este că eu am curajul astăzi să afirm cu certitudine că toată această afacere cu brăţările dacice care s-a pus pe tapet nu este decât o afacere care seamănă enorm cu vânzarea Petrom.

- Care ar fi această asemănare?

- Şi petrolul românesc, care a fost înstrăinat, se află în subsolul României şi brăţările dacice s-au aflat în subsolul României. Diferenţa este că petrolul românesc nu-l mai aduce nimeni înapoi de la cumpăratorul austriac, iar brăţările dacice, mult prea lucioase ca să poată cineva dovedi pe baza oxidului de aur că provin din secolul I înainte de Christos, au fost recuperate de la un colecţionar american şi aduse din Germania. Când au fost prezentate în crucea nopţii, nu am văzut niciun certficat de evaluare care să ateste măcar faptul că sunt brăţări din aur şi care este puritatea aurului.

Pentru că, în rest, orice bijutier deştept putea să toarne acele brăţări din aur. Pentru că, dacă vom face analiză la Institutul de Fizică Atomică oricărei bucăţi de aur din minele româneşti, precis vom primi acelaşi răspuns: că aurul este mai vechi de 2000 de ani. Aceste brăţari par mai degrabă nişte tinichele făcute de un băiat deştept şi nu m-ar surprinde ca, după ani de zile, să vină cineva şi să demonstreze că, de fapt, sunt din tombac. Asta ar confirma faptul că a avut loc o operaţiune de spălare de bani în văzul tuturor.

- Ar fi extraordinar să se demonstreze acest lucru. Cam care credeţi că ar fi mecanismul secret al acestei operaţiuni de spălare de bani?

- Mă refer aici la faptul că cineva, un băiat deştept, a scos din ţară un milion de dolari sau dacă nu mai mult, poate trei milioane de dolari, a adus în ţară patru tinichele fără certificat de garanţie, urmând să fie expertizate.â

Şi dacă experţii români spun că sunt din tombac, cine plăteşte oalele sparte? Ne mai dă cineva banii înapoi? Oamenii legii au scos din ţară suma necesară pentru aceste brăţări. Dacă eu fur din banca naţională un milion, mai bag înapoi tot un milion? Nu. Pentru că eu mă aleg de acolo doar cu 30-40 la sută din valoare, ca să-i dau cuiva ca să mi-i recicleze.

- Dacă eraţi vinovat, de ce nu aţi fost prins în flagrant, cu ajutorul serviciilor secrete sau de ce nu aţi fost cercetat încă din anii 2004-2005, când au ajuns procurorii la aceste concluzii?

- Nu ştiu de ce timp de un an a fost o linişte perfectă. Probabil că Iulian Ceia a făcut plângere împotriva procurorilor, iar, ulterior, Ceia a primit de la Parchetul General un răspuns terifiant: că un procuror poate folosi împotriva unui infractor orice metodă. Dacă acest document (n.r. - emis de un procuror din subordinea doamnei Kovesi) ajunge în mâna unui poliţist, ăsta poate să te şi împuşte.

- Concret, de când durează ancheta?

- Este o anchetă care durează de doi ani, iar nu am fost chemat niciodată la Parchet. Eu asta şi aştept, să facă şi această ultimă greşeală pentru a mă plânge acolo unde trebuie. Pentru că de data asta nu mă voi adresa organelor abilitate din România. Fiind cetăţean european şi membru al unui parlament european, mă voi plânge direct forurilor europene. Pentru că eu, în calitatea mea de deputat, nu mai am încredere în sistemul judiciar românesc.

Dacă afirmaţiile erau făcute de un judecător, atunci nu aveam nicio scuză. Dacă aş fi avut un asemenea obiect, fiţi convinşi că din casa mea nu ar mai fi plecat, nu l-aş fi dat pentru nimic în lume (…) S-a mai spus că eu i-aş fi vândut şi lui Marian Iancu o asemenea brăţară, ceea ce este o inepţie. Vă spun, eu dacă aş fi pus mâna pe o asemenea piesă dacică autentică, nu aş fi dat-o pentru nimic în lume, ba, mai mult, aş fi declarat-o, aş fi înregistrat-o ca patrimoniu naţional şi mi-aş fi păstrat-o acasă. Vaga mea impresie este că brăţările dacice, castelul Bran şi castelul Peleş sunt afaceri care transcend interesele cetăţeanului român. Cel care a virat acei 800.000 de lei noi pe acele patru brăţari este un iresponsabil. Pentru că nu a prezentat niciun act. Degeaba vine acum să-mi confecţioneze documente.

Eu am cumpărat obiecte de artă la Viena şi fiecare este însoţit de un certificat de autenticitate. Pentru că eu, dacă voi descoperi că este un fals, îl trag la răspundere pe cel care mi le-a vândut mie. Or, cetăţeanul acela american care susţine că a cumpărat-o, de bună credinţă, trebuia să predea acele certificate, iar procurorul trebuia să le prezinte ca dovezi irefutabile că au adus în ţară patru brăţări dacice, nu patru făcături care seamănă sau pot fi luate drept brăţări dacice. Asta este părerea mea ca modest colecţionar de obiecte de aur.

- În concluzie, domnule Dan Iosif?

- În concluzie, după 17 ani de la Revoluţie, nu au putut încropi nimic împotriva mea, asta fiind ultima lor mare victorie. Dacă am furat, dacă am jucat poker, dacă am fost la spriţ, dacă am fost la femei, este treaba mea. Pentru că am făcut-o de aşa manieră să nu mă prindă nimeni. Probabil că asta deranjează: pentru că eu sunt un tip solitar, şi asta numai pentru doi ani de zile cât mai sunt deputat, după aia nu-mi mai trebuie nimic.

N-a mai apucat. NIMICUL i-a luat-o înainte. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnescă în pace!