Dosarul Mineriadei. Groparul demnităţii naţionale
0
De douăzeci şi cinci de ani îmi doresc un proces corect al mineriadelor în care să îl văd inculpat şi pe omul care a compromis iremediabil parcursul democratic al României oferindu-ne, împotriva voinţei nostre, hidosul comunism cu faţă umană.
Am cerut acest lucru în scris şi în aproape fiecare intervenţie televizată la care am participat. Statul comunist nu avea cum să îşi judece tătucul. Iliescu s-a crezut mai presus decât legea şi de aceea a acceptat ideea de a nu fi judecat.
Tocmai pentru că nu există autoritatea de lucru judecat, putem redeschide azi procesul celor care au omorât opt oameni şi terorizat o capitală europeană.
Paradoxal, cele două mineriade nu au omorât doar opt oameni, ci au suprimat capacitatea intelectualilor de a da glas nemulţumirilor faţă de felul în care a fost condusă România în tot acest timp.
În mineriade, intelectualii au văzut acelaşi mecanism de suprimare a opoziţiei practicat de comunişti şi mesajul a fost cât se poate de clar - poate nu va mai ducem la canal şi poate nu va mai omorâm ca pe animale în puşcăriile noastre, dar încă mai putem să va umplem gura cu ţărână dacă vă opuneţi devalizării acestei ţări. Sfărâmarea acestei coloane vertebrale şi aşa slăbită de o istorie nu nefavorabilă,ci de-a dreptul tragică este în ochii mei cea mai mare crimă a mineriadelor.
Poate că justiţia încă mai trebuie să stabilească cine i-a chemat pe mineri deşi, că aşa cum bine ştim, în România nu există iniţiativă proprie nici după un sfert de secol de la evenimentele din 1989, însă, ştim foarte bine cine le-a mulţumit. Părinţii mei locuiau în apropiere de Piaţa Victoriei şi îmi aduc aminte că vuietul şi strigătele lor sălbatice din timpul dialogului camaradesc cu tovarăşul Iliescu m-au trezit din somn în acea dimineaţă devreme. Sunt unul dintre cei care l-au auzit la radio pe Iliescu vorbind şi mulţumindu-le minerilor.
La mai puţin de jumătate de oră după, puhoiul de mineri, această bandă de trupe de miliţie înarmate, s-au năpustit asupra Capitalei, unii dintre ei cu ţinte extrem de precise cum ar fi casa lui Ion Raţiu sau sediile partidelor de opoziţie.
În tot acest proces un singur lucru nu mai trebuie demonstrat fiind la fel de clar precum lumina zilei. Şeful statului român nu a reuşit să îşi protejeze cetăţenii în faţa atacului unor miliţii înarmate. Cu sau fără intenţie, Iliescu ne-a lăsat pradă acestor criminali care îi serveau atât de bine interesele.
Timp de douăzeci şi cinci de ani nu am îndrăznit nici măcar să îl acuzăm de omor prin imprudenţă sau de neglijenţă în serviciu, ce să mai vorbim de crimă cu premeditare, după metode consacrate de idolii săi.
Aşa cum fostul preşedinte israelian se află în puşcarie pentru viol la fel putem spera şi noi să îl vedem în puşcarie pe Iliescu pentru omor şi semănarea terorii în sufletele noastre.
La cum înţeleg eu statul comunist român acest lucru nu se va întâmpla. Pentru că încă suntem prizonierii acelui trecut roşu tenebros. Unora ne va rămâne cât de curând doar satisfacţia unui scuipat pe mormântul criminalului.
[<a href="//storify.com/barbulescu/dosarul-mineriada" target="_blank">View the story "Dosarul Mineriada" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
