Ieri dimineaţă a fost oprit la graniţa Republicii Moldova George Simion, cunoscut activist şi lider al platformei unioniste Acţiunea 2012. Poliţia de frontieră din Republica Moldova l-a dat jos din autocar şi l-a întors din drum, comunicându-i că are interdicţie de acces pe teritoriul Republicii. Un poliţist de frontieră, dorind să îi ofere cu amabilitate o ţigară, i-a spus că interdicţia este din cauză că i-a supărat pe cei de sus. Oficial nu a primit nicio explicaţie, decât că el apare în sistemul informatic cu interdicţie de acces în Republica Moldova. Este ciudat cum funcţionează acest sistem informatic, deoarece după ora 16 a trecut graniţa pe la alt punct de frontieră, fără să mai fie valabilă nicio interdicţie.

Oare autorităţile moldoveneşti au încercat marea cu degetul? Pe cine deranjează George Simion? Pe cine dintre cei de sus, adică cu putere de decizie la Chişinău, îi supără George Simion?

Am urmărit comentariile forumiştilor la articolul postat ieri de George pe blogul său. Cele mai multe comentarii sunt împotriva lui George şi a acţiunilor platformei unioniste pe care o reprezintă. Am rămas uimit să observ că există un număr de cititori care au reacţionat imediat prin atacarea lui George. El este principalul vinovat şi activitatea unionistă face doar rele, fiind chiar asemănată cu teroriştii de la ANTIFA, finanţată de Rusia şi recent destructurată de serviciile secrete din Moldova.

Mare mi-a fost mirarea să văd reacţiile rapide şi acuzatoare ale forumiştilor, mai ales că articolele lui George nu se bucură de obicei de prea multe comentarii din partea cititorilor. Reacţia imediată şi acuzaţiile la adresa lui George şi a Acţiunii 2012 sunt o dovadă clară că respectivii postaci au fost activaţi pentru a lovi direct în proiectul unionist şi indirect în România. Oare pentru cine lucrează aceşti postaci la comandă? Ale cui interese le reprezintă? Mă îndoiesc că ei sunt cititori înfocaţi ai blogurilor româneşti, mai ales ai articolelor de pe www.adevărul.ro. Cu excepţia unui forumist mai zbuciumat, nu i-am recunoscut pe ceilalţi să fie activi, chiar şi ascunşi în anonimatul permis de forum. Este evident că unii forumişti au reacţionat la buton. Cine comandă acest buton?

Am urmărit şi presa online să văd dacă există vreo reacţie din partea presei româneşti faţă de interdicţia de acces în Republica Moldova a unui activist unionist. Şi nu oricare activist, ci liderul platformei Acţiunea 2012. NICIO REACŢIE ÎN PRESA DIN ROMÂNIA.

Hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie, pornind de la situaţii cunoscute din anii precedenţi. Dacă ar fost vorba de un activist maghiar, căruia să-i fi interzis România accesul pe teritoriul său, imediat ar fi vuit presa din Ungaria de articole împotriva României. Sigur cel puţin un politician maghiar ar fi ieşit public să înfiereze abuzul autorităţilor române. Probabil chiar şi Ministerul de Externe de la Budapesta ar fi dat un comunicat în care lua apărarea cetăţeanului maghiar şi şi-ar fi exprimat nedumerirea şi dezacordul faţă de interdicţie.

Dar noi suntem români! Entuziasmul nostru ţine doar o clipă şi apoi se dezumflă ca un balon care fâsâie. Marea majoritate a românilor sar în sus când e vorba de Transilvania şi, cel mult, mai scot un rânjet când e vorba de Basarabia. Vorba românului: frate, frate, dar brânza e pe bani! Iar brânza e mai multă în Transilvania decât în Basarabia…

Dar cine e George Simion ca să merite atenţie din partea noastră?

Am avut ocazia să particip la câteva activităţi ale platformei unioniste Acţiunea 2012. Am fost plăcut surprins să întâlnesc tineri, majoritatea elevi în ultimul an de liceu sau studenţi, susţinători înfocaţi ai proiectului de reunire a Basarabiei cu Ţara Mamă. Majoritatea sunt de dincolo de Prut. Români care vor să trăiască într-o ţară normală, într-o Românie fără graniţe pe Prut şi fără umbra ameninţătoare a Moscovei. În spatele lor, mai mult cu fapta şi mai puţin cu vorba, l-am cunoscut pe George Simion.

Băiatul acesta are o capacitate organizatorică ieşită din comun. Orice multinaţională ar avea de câştigat dacă l-ar avea manager. Dar el a ales să îşi dedice viaţa unui singur scop: REUNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA. Acesta este crezul lui. În jurul acestui crez a strâns mii de români de pe ambele maluri ale Prutului. Călătoreşte foarte des în Moldova, ATENŢIE, nu în maşini de lux, ci în autocare de linie. Nici nu are în spate finanţări din partea Guvernului României. Ba chiar şi ambasadorul României la Chişinău a luat adesea poziţie împotriva lui şi a platformei unioniste Acţiunea 2012.

Poate că din cauza aceasta presa din România nu a reacţionat la interdicţia pusă de autorităţile de la Chişinău împotriva lui George Simion. Dacă statul român, ai cărui reprezentanţi se dau de ceasul morţii să îşi etaleze sentimentele unioniste, l-ar sprijini pe George Simion şi activităţile unioniste ale Acţiunii 2012, autorităţile române ar fi direct interesate să îşi apere investiţia şi sigur presa din România ar fi luat poziţie faţă de abuzul autorităţilor moldoveneşti. Iată încă o diferenţă între activismul din România şi cel din Ungaria.

Decizia autorităţilor moldoveneşti de a-i interzice lui George Simion, lider al platformei unioniste Acţiunea 2012, să intre în Republica Moldova, a marcat un punct important în mişcarea unionistă. E o dovadă că deja munca lui George Simion şi a colegilor săi de la Acţiunea 2012 dă roade.

Post scriptum: Românul îşi ciuleşte urechile imediat ce aude cuvintele ”ungur” sau ”Transilvania”, dar doarme când e vorba de ”Basarabia”. Aşa că titlul articolului este dictat de cititorii care au o conştiinţă cu două viteze.