Bucşaru a prosperat de pe urma prieteniei cu "tunarul" Mihai Necolaiciuc

Cea mai importantă sursă a prosperităţii controversatului om de afaceri Dumitru Bucşaru a fost Compania Naţionale Căile Ferate Române. Pe atunci, instituţia feroviară era condusă de

Cea mai importantă sursă a prosperităţii controversatului om de afaceri Dumitru Bucşaru a fost Compania Naţionale Căile Ferate Române. Pe atunci, instituţia feroviară era condusă de urmăritul internaţional Mihai Necolaiciuc. Directorul care a reuşit să dea statului cel mai mare tun financiar din ultimii ani fusese numit în funcţie de Anca Boagiu, propulsată în fruntea Ministerului Transporturilor de către Traian Băsescu.

Contracte pe ochi frumoşi

Schema de succes aplicată de grupul de interese Necolaiciuc-Bucşaru a fost una clasică: încredinţarea directă de contracte grase, nu neapărat necesare performanţei economice a CFR.

Clienţii fideli ai sistemului feroviar "patronat" de Necolaiciuc erau societăţile comerciale SC Valahorum SA, SC Continental Invest SRL, SC Star Construct'91 SRL, toate aparţinând omului de afaceri ialomiţean Dumitru Bucşaru. Printre "comenzile" grase de care patronul echipei de fotbal Unirea Urziceni a beneficiat se numără amenajarea complexului CFR Astoria de pe malul lacului Snagov, lucrare a cărei valoare s-a ridicat la un nivel astronomic, de 700 miliarde de lei vechi. Contractele cu firmele controlate de Bucşaru au avut ca obiect livrarea de materiale de construcţii, achiziţiile nefiind aprobate de Consiliul de Administraţie al CFR SA.

Piscină de 2,7 milioane euro

Devalizarea fondurilor SNCFR-ului a culminat prin construirea de către Bucşaru a piscinei de la Centrul de pregătire al SNCFR de la Snagov. Nici cei mai exclusivişti constructori de la Hollywood nu ar fi fost în stare să întocmească un asemenea deviz, aşa cum a fost cel pentru "bălăceala" conductorilor de tren. Firmele lui Bucşaru au reuşit performanţa facturării unui sac de ciment cu 3,6 milioane de lei, în condiţiile în care preţul nu poate trece nivelul de 200.000 de lei. Nici şezlongurile nu au fost chiar aşa ieftine, preţul parafat între Bucşaru şi SNCFR fiind de 4,2 milioane de lei pentru fiecare bucată. Chiar şi căratul cu roaba a costat nu mai puţin de 52.000 de euro. După toate calculele, preţul final al construirii unei banale piscine a ajuns la un neverosimil nivel de 2,7 milioane de euro. Prietenia cu Necolaiciuc i-a adus lui Bucşaru chiar şi amenajarea parcului SNCFR de la Snagov, operaţiune care a costat, la rându-i, peste un milion de euro. Aceleaşi preţuri umflate au fost practicate şi la amenajarea terenurilor de tenis, valoarea totală facturată feroviarilor, de peste 12 miliarde, ajungând să fie de trei ori mai mare faţă de preţul pieţei.