Ambasada Rusiei şi „idioţii ei utili” din România

În România, apologeţii Rusiei sunt încă marginali. Mulţi dintre ei se lasă folosiţi pentru ca Moscova să poată spune la un moment dat că şi în România există un curent pro-rus.

"Idioţii utili" erau după definiţia cancelarului german Helmut Kohl cei care susţineau "efortul propagandei sovietice în Europa Occidentală". Termenul se utilizează în general în cazul celor care se lasă folosiţi pentru o cauză pe care nu o înţeleg. Oare dintre cei patru parlamentari români care au cerut audienţă ambasadorului rus la Bucureşti, câţi nu înţeleg cu adevărat ce joc fac? Diana Şoşoacă, Mihai Lasca, Francisc Tobă, intraţi în Legislativ pe listele AUR, şi Dumitru Coarnă, PSD, i-au propus lui Valeri Kuzmin o aşa-numită "poziţie de neutralitate" a României în războiul declanşat de Rusia în urma invadării Ucrainei.

Pe Dumitru Coarnă, ani de zile şeful sindicatului poliţiştilor, l-a prins revoluţia miliţian, şef de post la Călăraşi, Francisc Tobă era ofiţer militar la Sibiu în 1989 şi ani de zile a trenat dosarul în care a fost acuzat pentru reprimarea manifestanţilor din Sibiu, soldată cu peste 700 de victime: morţi, răniţi, arestaţi abuziv. Dosarul a fost clasat în 2010 pentru vicii de procedură. Tobă a fost deputat PSD între 1992-1996, pe urmă a lucrat la partid şi ulterior a devenit consilierul premierului Adrian Năstase. Diana Şoşoacă ar fi lucrat şi ea pentru ministrul Comerţului, Eugen Dijmărescu, în perioada guvernării Năstase, senatoarea refuză să-şi afişeze CV-ul. Întreg discursul ei de la intrarea în parlament este antioccidental şi pro-rus. Şi Mihai Lasca îşi ţine biografia ascunsă. De când a început războiul face zilnic şi la vedere propagandă pro-rusă pe platformele sociale.

Numele celor patru parlamentari care i-au vorbit ambasadorului rus despre "neutralitatea" României, ca şi cum ţara n-ar fi în NATO, se află şi pe o scrisoare citată de Bihoreanul şi publicată de şeful neoficial al Sputnik Moldova, Iurie Roşca, în care se precizează că "parlamentarii români" cer neutralitatea ţării şi "încetarea acordării oricărei asistenţe militare Ucrainei". 

Ambasada Rusiei la Bucureşti îi cultivă pe inadaptaţii exaltaţi, pe nostalgicii melancolici după vremurile demult apuse, pe naţionaliştii vulgari, care ştiu să folosească tuşele groase. Pe lanţul propagandei ruse nu sunt doar "idioţi utili", ci şi agenţi benevoli, care-şi folosesc propria reţea profesională pentru a rostogoli mesajele.

La sfârşitul anului trecut, când situaţia din jurul Ucrainei era deja tensionată, zeci de primari şi viceprimari din toată ţara au fost invitaţi de ambasadorul rus la Bucureşti să discute despre "cooperarea bilaterală" şi despre cum să citească presa, cum să înţeleagă mesajele, ce să creadă şi ce să nu creadă din "acuzaţiile mincinoase" ale jurnaliştilor la adresa Rusiei. Toţi acei şefi de oraşe au stat şi au înghiţit prelucrarea politică pe care le-o făcea diplomatul rus, fără să se revolte, fără să spună nimic, fără să părăsească întrunirea. Acceptarea lecţiei politice pe care le-a predat-o oficialul rus în schimbul unor improbabile afaceri arată că pentru ei ţara e mai puţin importantă decât interesele lor.

Rusia a ştiut mereu cum să fragmenteze grupuri, instituţii, societăţi, chiar şi în momente acute. Destui politicieni români sunt înclinaţi spre diverse forme de trădare, în vreme ce alţii, care formează masa tăcută, aşteaptă momentul prielinic în care să întoarcă foaia. Deputatul PSD Daniel Ghiţă a spus cu emfază că va ieşi din plen când Volodimir Zelenski se va adresa Parlamentului României, între altele pentru că românii ar fi fost "umiliţi pe timp de pace în Ucraina" şi pentru că oricum preşedintele ucrainean ar sta "într-un buncăr în timp ce poporul său moare".

Zilele trecute, în ciuda opoziţiei angajaţilor şi a unei părţi importante din elita culturală a României, directorul interimar al Teatrului Naţional din Bucureşti, Mircea Rusu, a ţinut neapărat să sărbătorească printr-un spectacol susţinut de Dan Puric Ziua mondială a teatrului. Dan Puric este cunoscut pentru înclinaţia spre naţionalismul gregar şi admiraţia sa necondiţionată faţă de Rusia: România ar trebui să fie alături de Rusia "dacă credem cu adevărat în creştinism, atunci trebuie să fim uniţi împreună. România nu ar trebui să fie împotriva Rusiei, pentru că dacă suntem împotriva Rusiei, distrugem un vecin, o relaţie cu o ţară creştină". La spectacolul lui Dan Puric a fost distribuită publicaţia Certitudinea, acuzată de propagandă extremistă, o fiţuică la care colaborează o serie de actori foarte cunoscuţi, refractari, pare se, în faţa democraţiei liberale.

Există o listă de intelectuali români pro-ruşi dată publicităţii după anexarea Crimeei de jurnalişti de investigaţii ucraineni care au studiat arhiva de email-uri furate de hackeri de la asistentul lui Alexander Dughin, unul dintre ideologii Kremlinului. În fruntea listei se află Adrian Năstase, premierul sub care România a fost primită în NATO, dar care, după ce a fost pedepsit pentru fapte de corupţie, a dezvoltat din fruntea Institutului Nicolae Titulescu o relaţie specială cu Rusia. În jurul lui, un cerc consistent de foşti şi actuali politicieni, economişti, profesori participă de ani de zile la conferinţe cu oficiali ruşi, dezbat necesitatea dezvoltării relaţiilor româno-ruse şi insistă că azimutul cel mai bun este spre Est.

Majoritatea celor cu înclinaţii deschise spre Rusia au rădăcini în PSD, în AUR sau în diferite structuri de forţă, şi fac servicii Moscovei fără să le pese că România merge pe alt drum, fără să le pese că gesturile lor înseamnă deservicii aduse ţării.

Sabina Fati - Deutsche Welle