Alina Mungiu-Pipidi: Stelian Ion nu e şeful coaliţiei, ca să răspundă pentru eşecul din justiţie

Publicat:
Ultima actualizare:
Alina Mungiu-Pippidi
Alina Mungiu-Pippidi

Coaliţia de guvernare a dat vaccinarea la armată şi Interne, lăsînd pe Arafat şi Gheorghiţă să se lupte cu ce e mai greu. Din lista lor de promisiuni populiste sau care le servesc doar interesele lor (alegeri în două tururi de scrutin la primar) sunt şi unele pe care le-au făcut la Bruxelles. Pe acelea, ce să-i faci, trebuie să le ţină. Şi cum nu sunt în stare energia se duce, din nou, pe căutat ţapul ispăşitor.

Stelian Ion e cel mai la îndemînă. Cum putea dl. Ion să rezolve cu SIIJ? Camera noastră disciplinară are păcatul de a fi fost creată de PSD şi deşi o parte din magistratură o vrea, nu e percepută la Bruxelles decît ca o variantă a celei din Polonia. Consiliul Europei a zis să scăpăm de ea. Curtea Europeană de Justiţie a spus Poloniei că încalcă statul de drept european. Chiar dacă situaţiile nu sunt identice, Comisia Europeană luptă din greu cu Polonia şi nu îşi permite disidenţa noastră. Slăbim frontul european.

Dl. Ion nu are, desigur, anvergura şi motivaţia Monicăi Macovei dinainte de intrarea ei în politică şi preschimbarea ei în altă persoană, nici relaţiile extinse ale lui Cătălin Predoiu în domeniu, sau pregătirea oamenilor din Republica Moldova, unde toată lumea din zona de justiţie-anticorupţie a lucrat în organizaţii internaţionale, de ar putea ţine cursuri la ai noştri (dar de obicei românii iau rente pe bani europeni din a da sfaturi la moldoveni). Dar aşa cum e dl. Ion, nici prea-prea, nici foarte-foarte, a da vina pe el pentru marea întîrziere (că să nu îngropăm mortul cît mai respiră) a reformelor din justiţie este şi nedrept, şi inadecvat. Dacă pui oameni foarte tineri fără autoritate miniştri nu poţi să aştepţi de la ei să se impună la magistraţi seniori sau la şefi de partid mai înalţi ca ei în grad. Se cheamă că i-ai pus doar ca să ai pe cine da vina.

Ca să fie clar de tot, justiţia noastră are două categorii de probleme. Unele sunt pe bune, şi sunt cronice, neglijate de toate regimurile şi de MCV. Altele sunt proeminente în MCV şi de acelea se ocupă şi vorbeşte toată lumea. Ele pot fi numite problemele oportuniste ale justiţiei, cele de care ne ocupăm că aşa am promis, nu că ne pasă. Nu au campioni reali, nici nu există un punct de vedere unitar măcar în interiorul magistraturii. Sunt tabere net diferite, cu viziuni diferite, cu limitarea că oricum din start nu sunt probleme fundamentale, cel mult răspunsuri parţiale sau chiar greşite la acestea.

Or, coaliţia de guvernare ştia de cînd s-a format că sunt poziţii diferite faţă de unele chestiuni. Acest lucru a fost asumat doar ca să se ajungă la putere. UDMR a fost de partea PSD în mai multe chestiuni legate de justiţie, printre care SIIJ. UDMR nu vrea ca DNA să-i controleze pe magistraţi, şi avînd în vedere cît de puternic a fost controlat DNA de servicii şi cît de tare este/a ajuns sub influenţă politică (de exemplu, e penibil să te duci după un lider de sindicat fiindcă îşi permite să se opună unui ministru, asta e treaba lui, de asta suntem o democraţie, dacă e pe bune corupt, era demult, asta e intervenţie politică vădită). Dacă ai procurori care fac aşa, mai bine să nu fie la ei controlul magistraţilor. Mai mult, nici PNL nu a fost străin de multe din propunerile lui Iordache, care nu erau toate aberante. Abuzul în serviciu trebuie limitat mai clar, anchetele de corupţie nu pot fi ţinute deschise ani de zile ca să şantajăm lumea cu dosare, dacă s-a introdus la judecători obligaţia să motiveze pe loc şi procurorilor le trebuie termene clare, motivaţii la termene şi infinit mai multă transparenţă; de la Macovei încoace nu s-a făcut nici un progres în reforma procuraturii, deşi sunt milioane de fonduri pentru digitalizare tot SAR face muncă voluntară să ia comunicatele PDF să le pună într-o bază de date ca să avem o statistică reală a condamnărilor, achitărilor, nivelului, prejudiciilor, etc.

Dl. Ion ar putea, da, să facă o agendă reală a reformei din procuratură, măcar să publice lista reală de probleme, diagnosticul, şi ar fi un pas înainte. Dar de ce să o facă? Unde e cererea pentru aşa ceva? Secţia de procurori a CSM, în afară de politică, au făcut ei ceva în această privinţă? Cu excepţia luptei pe funcţii şi ce serviciu secret controlează ce parchet nu e nici un interes pe fond pentru o reformă care să aducă vreun profit pentru justiţiabili. Reproşurile aduse lui Ion este că de ce el, un avocat de provincie care a ajuns parlamentar, nu e mai tare decît şefii PNL şi UDMR şi nu vine cu ceva miraculos de livrat la BXL, dînd în acelaşi timp la partidele din coaliţie fiecare ce îşi doresc. Cu alte cuvinte, de ce nu găteşte băiatul ăsta acea plăcintă miraculoasă pe care poţi să o şi mănînci şi să o şi păstrezi intactă în cămară.

E totdeauna greu de construit un consens la români, chiar la România educată, unde şeful cel mare era un patron mult mai puternic decît dl. Ion, şi tot a obţinut doar un consens doar la numitorul comun cel mai de jos (înţeleg că în loc să închidă şcoli doctorale dau la aceleaşi universităţi unde comisiile, adesea cu membri necalificaţi să dea cuiva doctoratul, nu citesc lucrările nici măcar să găsească greşelile de tipar, să le reevalueze din nou, curată pierdere de vreme şi de bani). Dar a încercat măcar dl. Ion un consens pe fond? Mai degrabă nu. El are de satisfăcut pe de o parte Bruxelles-ul, pe şeful statului şi serviciile secrete, care au selectat şi societatea civilă care se ocupă de justiţie. Ei, cu partea aceea are deja un consens, problema e că partea cealaltă – UDMR, şi destui oameni de la PNL care se simt vizaţi, başca PSD, au interese directe contra acestui consens. Cam greu să fii de acord să dai unora puterea să te şantajeze chiar pe tine (vedem zilele astea la alegerile interne liberale), şi orice soluţie pe fond ar exista nu o putem găsi, că noi nu discutăm fondul. Raportorii GRECO, care au fost mai temeinici decît cei la MCV au intervievat mai multă lume şi au unele sugestii bune. Dar nici CSM, nici şefii de comisii juridice, nici ministerul nu au organizat o dezbatere pe tema acestui raport. Nu îi interesează. Deci discuţia pe fond – că nu vrem ca justiţia noastră să fie controlată nici de servicii secrete, nu doar de partidele politice, că SRI&urmaşii Securităţii nu sunt FBI, că vrem o justiţie, imperfectă cum e, liberă de orice influenţe externe, nu poate avea loc. Şi nimeni nu are curaj să spună la BXL adevărul, că nu ne putem ocupa de problemele justiţiei, ocupaţi fiind mereu cu lupta tabărei din justiţie a PSD contra SRI&comp. Ultimii avînd aliaţi serioşi în USA şi instituţiile europene. Probabil doar cele de la Consiliul Europei (Comisia de la Veneţia, GRECO) nu sunt parte din consensul că statul de drept la sălbatici = anticorupţie fără due process.  Dar ele sunt şi cele mai slabe.

UDMR, mai hîrşit, a propus un compromis. Că e un compromis ce propun ei, o mutăm şi îi schimbăm numele, nu rămîne cum a fost. Care e compromisul propus de tabăra cealaltă? Că a asculta din nou pe toţi magistraţii pe mandate de securitate naţională ca să se dea sentinţe care ne convin, varianta maximală susţinută de tabăra useristă, nu e nici ea acceptabilă ca atare. Părerea mea e că e treaba CSM să rezolve cu inspecţiile şi controalele astea, CSM, ICCJ şi asociaţiile de magistraţi să ajungă la un punct comun de vedere şi să ne spună şi nouă ce vor, unde vor şi cum să fie angajaţi cei cu controlul, nepolitic,  adică să începem cu un consens în sînul magistraturii măcar. Acesta poate fi apărat la Bruxelles dacă nu vine din zona politică.

Dar noi nu funcţionăm aşa. Tabele din magistratură au extensii în politică (sau invers) şi acestea nu găsesc o zonă de compromis. Cine a format guvernul cu UDMR e responsabil, nu Stelian Ion. Şi atunci cînd îl mângîi pe cap pe Florin Cîţu, care poate rata ţinte de vaccinări şi proclama lucruri iresponsabile cu deplină impunitate (cum ar fi că fostul ministru de finanţe Teodorovici e spion rus, dar nu chemăm DIICOT să se ocupe el), să îi dai în cap lui Stelian Ion pentru vini imaginare nu are nici un sens. Că aşa e şeful statului. În loc să îşi folosească influenţa ca să rezolve ceva, el se spală pe mîini ca Pilat din Pont şi mai dă la gloată cîte un ţap ispăşitor. Ion nu e ultimul, eşecul vaccinării e la rînd, deşi Iohannis putea pune umărul acum a preferat să spună că nu vrem să discriminăm pe nimeni care nu se vaccinează. Sper că e coadă de nevaccinaţi să îl voteze şi tura viitoare la orice o candida. Ăia care vor scăpa cu viaţă din valul 4.

Puteţi comenta acest articol pe România Curată

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite