30 iulie, Ziua mondială împotriva traficului de persoane: România este în topul ţărilor care furnizează victime pentru traficul sexual şi de muncă

România se află în topul ţărilor din Europa care furnizează victime pentru traficul sexual.

Un raport al Departamentului de Stat SUA care vizează traficul de persoane în România arată că ţara noastră se află pe „lista de supraveghere a fenomenului”, alături de Ungaria, Muntenegru, Afganistan sau Vietnam. În acelaşi document se concluzionează că Guvernul român nu îndeplineşte pe deplin standardele minime pentru eliminarea traficului de persoane, dar face eforturi importante în acest sens.

În fiecare an, pe 30 iulie este marcată Ziua mondială împotriva traficului de persoane instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 68/192, la 18 decembrie 2013. Scopul acestei zile este de a spori gradul de conştientizare a situaţiei victimelor traficului de fiinţe umane şi de promova protecţia drepturilor lor.

Începând cu 2003, Biroul Naţiunilor Unite pentru combaterea Drogurilor şi a Criminalităţii (UNODC) a adunat informaţii despre aproximativ 225.000 de victime ale traficului de persoane, detectate în întreaga lume. La nivel global, ţările detectează şi raportează tot mai multe victime şi condamnă tot mai mulţi traficanţi. Acesta este rezultatul unei capacităţi sporite de identificare a victimelor şi/sau al unui număr crescut de victime traficate, se arată pe site-ul amintit, scrie Agerpres.

În România, sprijinul acordat acestor victime este inadecvat şi le privează pe acestea de măsurile care pot preveni reintrarea în cercurile de traficanţi. Finanţarea guvernamentală pentru organizaţiile care sprijină aceste persoane rămâne limitată. 

Guvernul se bazează pe ONG-uri pentru a proteja şi a asista victimele şi nu poate aloca sprijin financiar direct din cauza prevederilor legislative. O modificare a legii care ar fi permis acordarea de bani pentru servicii dedicate victimelor a rămas blocată în Parlament din 2018.

Victimele din România

Conform raportului, majoritatea victimelor identificate în anul 2020 sunt ale traficului sexual. Traficanţii sunt cetăţeni români care lucrează, de cele mai multe ori, ca parte a unui grup de crimă organizată bazat pe legături etnice şi de familie.

Victimele (femei şi copii) sunt supuse traficului sexual în şări precum Finlanda, Franţa, Italia, Spania şi Marea Britanie.

Experţii menţionează şi cazurile de femei românce recrutate pentru căsătorii fictive în Europa de Vest; după căsătorie, traficanţii forţează femeile să facă sex comercial sau să muncească. Copiii reprezintă aproape 50% din victimele traficului identificate în România.

Atât ONG-urile, cât şi oficiali ai Guvernului au raportat o creştere a recrutării copiilor prin intermediul reţelelor sociale, în urma pandemiei. Chiar şi în presă au existat relatări despre cazuri de exploatare şi abuz sexual online al unor copile de 12 ani. De cele mai multe ori, fetele care stau în centre de plasament sunt vulnerabile la traficul sexual, atrage atenţia raportul.

Legislaţia dă dreptul tuturor victimelor la îngrijiri psihologice şi medicale, dar Guvernul nu a oferit mai mult de o sesiune de consiliere psihologică şi nu a finanţat costurile îngrijirii medicale.

ONG-urile au plătit toate costurile serviciilor psihologice pentru victime din cauza refuzului guvernului de a rambursa psihologii care au asistat victimele, mai arată raportul. Tot organizaţiile neguvernamentale sunt cele care au acoperit costurile intervenţiilor medicale de urgenţă.

O altă constatare a raportului este că, în general, victimele nu beneficiază de sprijin adecvat în timpul proceselor. Au persistat relatările despre intimidarea victimelor în timpul şi după desfăşurarea proceselor în instanţă şi lipsa de intervenţie a judecătorilor când avocaţii celor acuzaţi de trafic de persoane au hărţuit şi înjosit victimele. Judecătorii s-au bazat în general pe mărturii depuse în prezenţa agresorilor, ceea ce a traumatizat şi mai mult victimele.

Raportul aminteşte că, potrivit Curţii Europene a Drepturlor Omului (CEDO) instanţele româneşti nu au practici naţionale pentru protejarea copiilor care sunt victime ale abuzului sexual. CEDO a considerat că din cauza unor astfel de lipsuri, România nu ăşi îndeplineşte obligaţiile de a pedepsi traficanţii în conformitate cu legea penală.

În 2020, 433 de victime implicate în anchete au accesat serviciile precum ascunderea identităţii, disponibile victimelor care asistă forţele de ordine (faţă de 255 în 2019).