Pelerinaj la „izvorul“ de miracole din centrul Capitalei

În biserica Sfântul Anton de la Piaţa Unirii, considerată cea mai veche construcţie din Bucureşti, se află o icoane făcătoare de minuni. În fiecare zi de marţi, trei preoţi ai bisericii citesc sute de acatiste ale bucureştenilor care îşi spun ultimele speranţe doar într-o minune.

Cozi lungi de zeci de metri cu credincioşi care aproape se calcă-n picioare pentru a ajunge în faţa preoţilor sufocaţi de acatiste. Acesta este ritualul fiecărei zi de marţi în acest lăcaş sfânt din centrul Capitalei, datorită faimei aduse de icoana făcătoare de miracole, cu Sfântul Anton, de lângă altar.

Oamenii spun că dorinţele pe care şi le scriu pentru a fi citite cu voce tare „către Dumnezeu“, chiar se îndeplinesc. „Se întâmplă miracole în biserica asta. E a treia săptămână când dau acatiste. Până acum tot ce mi-am dorit să se întâmple s-a întâmplat. Dar să ştiţi că fără credinţă nu se îndeplinesc dorinţele. Eu vin de 45 de ani la biserica asta şi dau acatiste în fiecare an“, mărturiseşte doamna Tanţa, o bătrânică de 65 de ani care mai spune că “şi-a rezolvat” şi copiii datorită acatistelor.

Nouă săptămâni de rugăciune

Potrivit ritualului, credincioşii care îşi bun bazele că Dumnezeu va făuri o minune în viaţa lor trebuie să să scrie pe un acatist aceeaşi dorinţă pe care o va înmâna preoţilor din biserică timp de nouă săptămâni la rând, în fiecare zi de marţi. În cea de-a zecea săptămână, ca semn de mulţumire pentru rugile duhovnicilor, credincioşii care respectă acest canon aduc ca pomană pungi cu alimente.

Marţea este considerată ziua Sfântului Anton, fiindă în cea dintâi marţi, după moarte, i-a fost mutat sicriul cu rămăşiţele pământeşti din Mănăstirea Arcella în mănăstirea Preasfintei Fecioare din Padova. În acea zi au avut loc o mulţime de vindecări miraculoase. Toţi bolnavii care s-au atins de sicriu, de mormântul Sfântului sau au cerut numai prin rugăciuni ajutorul lui, s-au vindecat.

 Biserica Sfântul Anton are o valoare insetimabilă nu doar datorită icoanei făcătoare de minuni, spun reprezentanţii lăcaşului. Din inventarul ei mai fac parte şi obiecte de o mare valoare artistică: o tavă de argint donată de Constantin Brâncoveanu, un artofor de argint, în formă de biserică, dăruit de Constantin Moruzi, dar şi un potir de argint.

„Am stat de curând cinci ore la coadă, pe o ploaie infernală, cu toate că suferisem o operaţie la mână. Am dat acatiste iar acum sunt «ca nouă»."' - Maria Bălăreanu (54 ani)