Nicoleta Popescu, medicul oamenilor străzii

Tânăra este unul dintre medicii unui serviciu de urgenţă mobil din Bucureşti, care se adresează oamenilor străzii.

Nicoleta Popescu este un alt fel de medic, unul neobişnuit, care nu-şi aşteaptă pacienţii în cabinet ci se duce ea după ei pe stradă. Tânăra este singurul medic din echipa organizaţiei nonguvernamentale Samusocial, un serviciu de ajutor de urgenţă mobil din Bucureşti care se se ocupă de persoanele fără adăpost. Împreună cu colegii săi, asistenţii sociali ai organizaţiei, Nicoleta bate străzile Bucureştiului în lung şi în lat de trei ori pe săptămână pentru a-i ajuta pe oamenii străzii, care, de cele mai multe ori, sunt grav bolnavi.


Bază de date cu oamenii fără adăpost

Echipa merge în locurile în care aceştia se adună, pe cei mulţi îi cunosc şi au o bază de date cu numele lor, cu poveştile lor dar şi cu un scurt istoric medical. Zilnic însă, în drumurile lor întâlnesc nou-veniţi şi nicio autoritate din România nu poate spune care este numărul exact al persoanelor fără adăpost.

„Aceste persoane au afecţiuni care sunt cauzate în special de condiţiile de trai, cum ar boli de piele, afecţiuni ale aparatului respirator, TBC. Sunt foarte mulţi alcoolici, aceştia fiind şi cei care fac tot felul de alte efecţiuni pentru că nu au grijă de ei. Noi le facem un control şi le oferim medicamente sau, dacă nu avem, le prescriem o reţetă al cărei cost este acoperit de fundaţie“, ne-a povestit Nicoleta.

Tânăra mai spune că ajutorul pe care-l oferă zilnic acestor oameni nu poate avea efect pe termen lung dacă problemele lor sociale nu sunt rezolvate.

„Degeaba iau tratament pentru o răceală dacă ei stau tot în stradă şi răcesc iar. Sunt mulţi cu râie sau păduchi pe care-i chemăm la noi la sediu pentru a face duş, le facem apoi tratament pentru a scăpa de paraziţi, dar se întorc în stradă şi o iau de la capăt. Cu un duş şi o pastilă nu li se schimbă viaţa, trebuie să-i ajutăm să-şi facă acte şi să le căutăm un adăpost unde ei să poată fi în siguranţă şi să se poată îngriji“, a mai spus medicul.


Oamenii străzii nu sunt primiţi în spitale

Pentru Nicoleta Popescu fiecare zi este o luptă cu destinul implacabil al oamenilor singuri dar şi cu autorităţile. „Cel mai greu îmi este atunci când aflu că o persoană fără adăpost este dată afară dintr-un spital când merge să ceară ajutor. Mai ales în perioadă de iarnă, mulţi merg al spitale pentru că îngheaţă pe străzi. De foarte multe ori li se refuză orice tratament şi sunt daţi afară. Noi găsim zeci de cazuri în fiecare iarnă de persoane cu mâinile şi picioarele degerate. Foarte mulţi au rămas infirmi şi mă doare sufletul când ştiu că ar fi putut să fie salvaţi fără prea mult efort“.

Nicoleta crede că fiecare om al străzii are o poveste care ar trebui spusă celorlalţi, oamenilor normali, care au casă, femilie şi un loc de muncă. „Lucrez de patru ani la Samusocial şi de atunci am cunoscut sute de persoane fără adăpost. Mulţi dintre ei au avut odată o viaţă normală şi mi-am dat seama că oricare dintre noi poate ajunge aşa. O depresie, moartea cuiva drag, pierderea locului de muncă, divorţul, toate acestea pot fi cauze ale pierderii echilibrului. De aici şi până la a pierde tot mai este puţin. Unii nu pot să lupte în fiecare zi cu viaţa pentru şi nu pot suporta presiunea socială aşa că se abandonează pe ei înşişi. Asta nu înseamnă că şi noi trebuie să-i abandonăm“, a mai spus Nicoleta.


Întrebări şi răspunsuri

De ce ai ales să fii medic pentru oamenii străzii?

Nu am ales, acest loc de muncă m-a ales pe mine. A fost primul job pe care l-am găsit după rezidenţiat. Această activitate m-a transformat, acum nu cred că aş mai putea fi un medic de familie clasic, care să stea în cabinet şi să-şi aştepte la comod, la căldurică, pacienţii. Munca de pe teren mă pune faţă în faţă cu viaţa reală, crudă de multe ori, şi experienţele şi mulţumirea pe care o am atunci când ajut pe unul dintre ei nu pot fi înlocuite cu nimic.

Ce experienţă te-a impresionat cel mai mult?

A fost un bărbat tânăr care trăia de mai mulţi ani pe străzi. Plecase de acasă din cauza sărăciei, toată familia locuia într-o garsonieră. Şi-a încercat norocul la Bucureşti, dar nu a reuşit să se angajeze şi a rămas pe străzi. Nu ştia că are cancer iar când l-am găsit noi ne-am dat seama că este ceva grav. Am reuşit să-l ducem la un medic specialist, dar era prea târziu, avea metastază. El ne era atât de recunoscător că l-am ajutat şi ne-a fost foarte greu să-i spunem că totul a fost în zadar pentru că va muri.

Ce-i place

„Îmi place ca în fiecare seară să merg la culcare cu gândul că am făcut tot ceea ce mi-am propus în ziua respectivă. În rest, viaţa mea este formată din mici plăceri, o carte bună, un film bun“, spune doctoriţa.

Ce nu-i place

„Nu-mi place sistemul medical din România. Nu este nimic nou, dar cred că un minimum de îngrijiri medicale se pot oferi şi celor mai năpăstuiţi dintre noi“, explică Nicoleta.

Profil

Născută. 11 decembrie 1977, Piteşti
Studii. Facultatea de Medicină „Victor Papillian“ din Sibiu, rezidenţiat la Bucureşti
Ocupaţie. Medic de familie la Samusocial
Familie. Are un frate, Ilie şi o soră, Ionela.