Ioan Fonescu, arhitectul Primăriei Capitalei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Faţada casei Xenofon Sculy, str. Zefirului, 1911 (Sursa: SMBAN, Serviciul Tehnic al Primăriei Municipiului Bucureşti)
Faţada casei Xenofon Sculy, str. Zefirului, 1911 (Sursa: SMBAN, Serviciul Tehnic al Primăriei Municipiului Bucureşti)

În continuarea cercetării fondului de arhivă al Corpului Arhitecţilor, descoperim câteva informaţii despre activitatea publică a fostului arhitect al Bucureştiului şi Ploieştiului, Ioan Fonescu.

Ioan Fonescu

ioan fonescu

Născut în 7 ianuarie 1871 în Soroneşti, jud. Vaslui

Diplomat al Şcolii Speciale de Arhitectură din Paris în1903, recunoscut în 1919 de către Academia de Arhitectură din Bucureşti

Sediul profesional în str. Şt. Mihăileanu nr. 21/26

Cerere de înscriere depusă în 1932, i s-a eliberat legitimaţia nr. 78/1933

Prezintă fotografii, jurământ, declaraţie, copie diplomă, afirmă că este de peste 32 de ani profesor în învăţământul public, 16 ani de lucrări, cu toate că iniţial nu se regăseşte pe listă, ataşează listă posturi ocupate, se consideră nedreptăţit şi oferă exemplele similare ale arh. Victor Ştephănescu şi Eracle Lăzărescu cărora nu li s-a cerut să dovedească suplimentar, echivalare diplomă, cerere de radiere în 1948 pe motiv de boală şi inactivitate din 1938 (dosar nr. 449)

Arhitect al Ploieştiului

Director Tehnic al Lucărilor de clădiri şcolare din Ploieşti

Arhitect-şef de birou la Casa Pădurilor din Ministerul Domeniilor

Conferenţiar la Şcoala Superioară de Ingineri silvici din Brăneşti

Arhitect la Primăria Capitalei

Şef de sector, apoi Şef al secţiunii autorizaţiilor de construcţie din Primăria Capitalei

Profesor de desen liniar la Liceul M. Basarab din Bucureşti

A publicat:

Influenţa voinţei în educaţie, conferinţa susţinută la Cercul Profesorilor Secundari din Ploieşti în 1905

Dezvoltarea însuşirilor individuale ale elevilor prin învăţământul desemnului, conferinţă la Congresul Profesorilor din Bucureşti în 1909

Pedagogia şi metodica desemnului în învăţământul general (în curs de tipar 1932)

Curs de perspectivă pentru toate şcolile speciale, inferioare şi superioare (în curs de tipar 1932)

Membru de 16 ani al Comisiilor de capacitate ale profesorilor secundari şi ale cărţilor didactive respective

 

fonescu

În urma cercetării autorizaţiilor au rezultat următoarele lucrări: casa ing. Xenofon Sculy din str. Zefirului nr. 42/azi 32, arhitectul avea adresa în str. Mecet nr. 35 (1911), casa ing. Crăciunescu din str. Popa Soare nr. 64-66 (1911), dependinţele propr. V. Spandonide din Blvd. Pache (1922), propr. locotenent-colonel Gheorghe Vizanti din str. Colţei cu str. Regală (1925)

A fost căsătorit cu Eugenia şi l-au avut ca fiu pe arhitectul Eugen Fonescu, născut la Iaşi la 3 septembrie 1921, care a lucrat la rândul său în diferite servicii ale Primăriei Capitalei. Ioan a fost naşul arhitectului Gustav Alexandru Grefu, fiul arhitectului Jean Grefu din strada Plantelor colţ cu strada Sf. Ştefan.

https://arhivadearhitectura.blogspot.com/2022/03/ioan-fonescu.html

Cercetare realizată în cadrul proiectului cultural Arhiva de arhitectură: Corpul Arhitecţilor al Asociaţiei Istoria Artei (2021-2022), susţinut de Ordinul Arhitecţilor din România din Timbrul de arhitectură

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite