Articol publicitar

Episodul „Persoane fără adăpost“ (Bucharest Housing Stories)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
advert

Episodul „Persoane fără adăpost“, al cincilea din cadrul seriei Bucharest Housing Stories, a devenit disponibil pe platforma bucharesthousingstories.ro.

Webdocumentarul este realizat în cadrul proiectului „Case Vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi”, finanţat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României în cadrul programul PA17/RO 13 Promovarea Diversităţii în Cultură şi Artă din cadrul Patrimoniului Cultural European.

Bucharest Housing Stories este un serial documentar despre diversitatea experienţei de locuire în oraşul Bucureşti şi împrejurimi. Constituit din şapte episoade care prezintă diferite tipuri de spaţii - blocuri construite în perioada socialistă, noi ansambluri rezidenţiale, zone de tip „ghetou”, cămine studenţesti, spaţii publice (locuirea „în aer liber”), fostele case naţionalizate şi cele din zona periurbană - şi urmărind 21 de personaje cu experienţe diferite, serialul îşi propune să documenteze diversitatea culturală a practicilor de locuire din urbanul local contemporan. Fiecare episod, lansat pe platforma bucharesthousingstories.ro, pune accent pe diversitatea experienţelor de vecinătate sau de rutină şi pe relaţiile cu spaţiul locativ dezvoltate de persoane cu profiluri diverse.

Al cincilea episod din serial este dedicat locuirii în Spaţiul Public şi poate fi vizionat AICI. Locuirea în spaţiul public este, pentru cele mai multe contexte postsocialiste, un fenomen nou dat fiind că politicile anterioare de locuire asigurau spaţii locative pentru o mare parte din populaţie. Începând cu 1990, pe fondul slăbirii (dispariţiei) politicilor de locuire şi al schimbării condiţiilor economice, tot mai multe persoane au ajuns (şi continuă să ajungă) să locuiască „în aer liber”, fără adăpost. Care este relaţia dintre identitatea personală şi cea socială, în cazul persoanelor fără adăpost, cum sunt cele două influenţate de lipsa unei locuinţe? Cum ajungi să locuieşti în stradă şi ce şanse ai să o părăseşti? Ce eforturi depun organizaţiile nonguvernamentale pentru sprijinirea persoanelor fără adăpost? Vă propunem o nouă întâlnire pentru discutarea locuirii în spaţiul public, locuirea persoanelor fără adăpost. 

advert

„Oamenii stigmatizaţi sunt în mod constant conştienţi de impresia pe care o fac asupra celorlalţi şi de consecinţele acestei impresii (Goffman, 1963). De aceea, oamenii fără adăpost se înţeleg şi se împrietenesc cu alţi oameni ai străzii, cu care împart acelaşi stigmat social, sau cu oameni care lucrează cu aceste grupuri de persoane fără adăpost şi le cunosc stigmatul, dar în relaţia lor cu străinii oferă răspunsuri stereotipe. În rândul persoanelor care împărtăşesc aceeaşi identitate stigmatizantă există relaţii de simpatie şi camaraderie, mai degrabă decât sentimente de ruşine şi jenă. Persoanele fără adăpost sunt susceptibile de a se grupa împreună, ca prieteni, din cauza stigmatizării lor comune (Parker, 2012:33).” (Ciprian-Cosmin Voicila, cercetător în cadrul proiectului)

advert

Bucharest Housing Stories reprezintă o parte dintr-un proiect mai mare: „Case vii. Diversitatea culturală a spaţiilor de locuit din Bucureşti şi împrejurimi”. Credem că forma şi organizarea spaţiului de locuit sunt influenţate de mediul în care acesta este construit, prin intermediul locuinţei reflectându-se relaţia dintre cultură şi mediu (natural sau social). Modul în care spaţiul de locuit este folosit descrie idei şi valori culturale, iar experienţele de locuire surprind deopotrivă istoria personală şi pe cea a comunităţilor sau grupurilor de oameni. Prin proiect, ne propunem să contribuim la conştientizarea varietăţii formelor şi experienţelor de locuire din Bucureşti şi zonele limitrofe, ca expresii ale diversităţii culturale.

Proiect realizat de Asociaţia VIRA

Parteneri proiect: Asociaţia MAIE şi Muzeul Naţional al Ţăranului Român

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite