VIDEO Iurie Roşca, cercetat penal pentru trafic de influenţă: Rămân un critic al actualului regim. Îl consider unul nelegitim

FOTO Facebook

Fostul lider al Partidului Popular Creştin Democrat din Moldova (PPCD), jurnalistul Iurie Roşca, a anunţat joi, 31 mai, că Procuratura Anticorupţie i-a intentat un dosar penal pentru trafic de influenţă, fapte pe care acesta nu le-ar fi comis. El susţine că prin asemenea acţiuni guvernarea încearcă să-l reducă la tăcere, pentru că ar fi o persoană publică incomodă ei.

Redăm mai jos mesajul integral al lui Iurie Roşca, expediat redacţiei Adevărul prin intermediul unui comunicat de presă.

Astfel, în dimineaţa zilei de 28 februarie în sediul în care activez au descins nouă procurori şi ofiţeri de la Procuratura Anticorupţie cu mandat de percheziţie. Mi s-a adus la cunoştinţă precum că sunt bănuit de trafic de influenţă. Iniţial crezusem că este vorba despre o confuzie. A urmat o percheziţie ca-n filme. I-am întrebat ce caută, în speranţa să-i ajut cu ceva. Mi s-a răspuns: ”Bani, înscrisuri, calculatoare, orice alt suport electronic pentru stocarea de informaţie.” Au fost ridicate cincisprezece piese, calculatoare (inclusiv toate calculatoarele colegilor mei), memoria exterioară cu biblioteca mea electronică, telefonul mobil, carnete de note, manuscrise, foi cu notiţe etc.

În dimineaţa aceleiaşi zile mi s-a comunicat că am statut de bănuit, iar după-amiază procurorul Mihail Ivanov mi-a adus la cunoştinţă că deja am statut de învinuit, precum şi m-a obligat să nu părăsesc ţara timp de 30 de zile.

Din documentele puse la dispoziţie de organul de urmărire penală am aflat că dosarul respectiv a fost pornit la 21 martie 2017. Însă, probabil pentru a evita aducerea la cunoştinţă a existenţei unui caz penal în care figurez drept bănuit, procedura obligând organul de anchetă să informeze persoana bănuită în cel mult 30 de zile de la data iniţierii urmăririi penale, dosarul a fost pornit ”pe faptă”, adică pe marginea unei fapte penale. Asta chiar dacă e mai mult decât straniu ca în condiţiile când există un denunţător şi un presupus făptaş, adică doar doi figuranţi, să fie necesare măsuri de investigaţie operativă suplimentare care să stabilească autorul crimei. Astfel, presupun că ”oamenii legii” au avut toată libertatea să mă pască în voie preţ de opt luni, folosind întregul lor arsenal specific de supraveghere a mea.

Şi doar la 28 noiembrie 2017 procurorul-şef al Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari, emite o ordonanţă care îmi atribuie statutul de bănuit, formând un grup de anchetă din 15 (cincisprezece!) procurori şi ofiţeri de urmărire penală care să se ocupe de cazul respectiv. Au urmat acţiuni de filaj, de interceptare a conversaţiilor telefonice şi a corespondenţei. Pentru a obţine prelungirea dreptului de a utiliza procedee speciale de urmărire penală, permise de lege doar pentru maximum 30 de zile, procurorii au apelat la judecătorii de instrucţie în două rânduri, aceştia permiţându-le continuarea filajului şi a interceptărilor de două ori succesiv. Astfel, termenul maxim al urmăririi penale a unei persoane, fără ca aceasta să fie anunţată, a fost folosit din plin. Anume aşa se explică descinderea grupului de anchetă tocmai la 28 februarie 2018, adică exact la trei luni distanţă de la pornirea urmăririi penale împotriva subsemnatului în calitate de bănuit.

Au urmat încă trei luni de anchetă penală, cu vizite repetate la Procuratura Anticorupţie.

În esenţă, mi se impută pretinderea şi obţinerea „în scopuri criminale” a unei sume de bani „în proporţii deosebit de mari” de la un ins, scopul fiind influenţarea unei decizii judecătoreşti în anul 2009. Nu voi intra în detalii, deoarece acestea vor fi expuse în şedinţele de judecată, care sper să fie publice. Însă pot susţine, fără niciun risc de a păcătui împotriva adevărului, că dosarul e cusut cu aţă albă şi miroase rău de tot a intenţie de a reduce la tăcere un om indezirabil actualei guvernări.

Vineri, 25 mai, am fost invitat la procurorul Mihail Ivanov pentru a semna a patra oară interdicţia de a părăsi ţara.

Astăzi, 31 mai, procurorul a finalizat ancheta penală şi mi-a prezentat învinuirea. În câteva săptămâni va avea loc prima şedinţă de judecată.

Cazul care mi se reproşează ar fi avut loc în 2009, în momentul când eu deja pierdusem alegerile şi toate funcţiile oficiale, nemaifiind nici deputat, nici vice-premier, ci şomer fără vreo minimă influenţă în stat. La guvernare deja se instalaseră cei pe care îi criticasem dur pentru tentativă de lovitură de stat la 7 aprilie 2009. De ce respectiva plângere penală iese la suprafaţă abia în 2017 şi de ce insul cu pricina n-a căutat dreptate anterior, ridică noi semne de întrebare.

Amintesc tuturora că am fost şi rămân un critic dur al actualului regim. Îl consider unul nelegitim, abuziv şi periculos pentru interesele noastre naţionale. Este bine cunoscut faptul că ţara noastră se află în starea de uzurpare a puterii de stat.

Am publicat şi public în permanenţă articole în limbile română, rusă, engleză şi franceză, în presa de la noi şi de peste hotare, cu critici ferme împotriva actualei guvernări. Fac emisiuni TV şi înregistrări video pe Internet, care nu convin puterii de azi. Am editat şi continui să scot de sub tipar cărţi care nu se încadrează în linia de partid a celor din vârfurile ierarhiilor statale. Sunt iniţiatorul şi organizatorul Forului de la Chişinău, o platformă de dezbateri cu vizibilitate internaţională, la care participă zeci de intelectuali de pe întregul continent. Sunt jurnalist, editor, traducător şi militant pentru valorile conservatoare, tradiţionale, ortodoxe. Am avut parte de o îndelungată carieră politică. Niciodată nu am căutat să evit confruntările publice cu mai marii zilei. Şi de această dată îmi voi păstra verticalitatea şi  nu mă voi dezice de crezul meu.

Precizez că în perioada anchetei, când am fost supus interdicţiei de a părăsi ţara, procurorul Mihail Ivanov m-a împiedicat să particip la o serie de conferinţe internaţionale, unde urma să iau cuvântul. Astfel, aş putea deduce că măsura respectivă a fost luată pentru a zădărnici activitatea mea pe plan internaţional.

Dacă totuşi voi fi condamnat şi întemniţat, oricum nu am de gând nici să renunţ la convingerile mele, nici să mă încovoi în faţa potentaţilor momentului, care probabil jubilează la gândul că mai scapă de încă un incomod.

Ce am vorbit, voi spune şi scrie în orice circumstanţe. Bucuraţi-vă, voi, cei care îmi purtaţi sâmbetele şi îmi număraţi zilele! Cel pe care îl detestaţi este supus execuţiei publice, umilinţei, batjocurii şi hulei tuturor lichelelor şi impostorilor. Însă aveţi grijă să nu vă pice bucuria-n scârbă. N-aduce anul ce-aduce ceasul. Şi râde bine cel care râde la urmă.