Ştiu că sună cinic, în cel mai sărac stat din Europa, în care oamenii trăiesc cu grija acută a zilei de mâine. Sună... a moft de dincoace de Prut.

Totuşi, e o chestiune de pragmatism să îţi dozezi eforturile. Înaintea noului Executiv de la Chişinău se pun trei probleme uriaşe: 1) stabilizarea macro-economică, 2) îmbunătăţirea standardului de viaţă al cetăţenilor, şi 3) apropierea progresivă de Europa.

Dintre acestea, cea de-a doua este urgentă prin prisma gravului pericol în care trăieşte majoritatea basarabenilor: pericolul de a nu avea pâinea cea de toate zilele. Din păcate, însă, este şi obiectivul cel mai greu de atins, care cere timp (mai mult decât mandatul viitorului guvern) şi, mai ales, cere ca şi celelalte două probleme să fie rezolvate în prealabil.

Apropierea de Europa este, de fapt, condiţia sine qua non a creşterii standardului de viaţă. Se poate face stabilizarea macro-economică pe cont propriu, luând măsurile potrivite. Însă resurse de dezvoltare nu există, pentru Basarabia, în afara Europei (criza din Grecia a relevat acest adevăr axiomatic). Or, apropierea de Europa nu este posibilă fără a continua reformele în învăţământ şi regăsirea culturală a Basarabiei.

Din fericire, şi fondurile pe care Uniunea Europeană le alocă statelor aflate în faza de pre-aderare sunt generoase la aceste două capitole: o ţară mică, aşa cum e Basarabia, îşi poate rezolva, practic, problemele din cultură şi educaţie cu fonduri şi consiliere europeană, rezervându-şi bugetul intern pentru alte domenii.

Desigur, între dorinţă şi faptă este o anumită distanţă. Cât de lungă sau cât de scurtă, depinde exclusiv de viitorul guvern de la Chişinău. Dacă nominalizarea Maiei Sandu va fi validată de Parlament, avem cel puţin garanţia că în fruntea Executivului a ajuns cineva care cunoaşte bine toate aceste aspecte şi care va şti să distingă între ceea ce e urgent şi ceea ce e important.