Mişcările de şah de la Chişinău

theworldnews.net

Lupta se va duce până la capăt, pentru ca ambii îşi doresc cu ardoare funcţia de Procuror General, deoarece reprezintă “bijuteria Coroanei” din întregul sistem.

S-au încins spiritele la Chişinău datorită tensiunilor politice crescânde din cadrul alianţei toxice şi asimetrice dintre Blocul ACUM şi PSRM, din care pot rezulta mai multe acţiuni: ruperea alianţei (document rupt deja de un deputat PSRM), votarea unei moţiuni de cenzură (deja introdusă de PSRM), căderea/ menţinerea Guvernului Sandu (depinde foarte mult de voturile PDM) şi/sau un guvern “tehnocrat” al PSRM şi PDM, iar în ultimă instanţă alegeri anticipate.

Pe 3 noiembrie, Blocul ACUM a pierdut, prin vot negativ, funcţia de Primar al Chişinăului, fiind câştigată de către un socialist pro-rus. Motivele pierderii fotoliului de Primar, de către Andrei Năstase (ACUM/PPDA), fiind aroganţa, lipsa proiectelor concrete şi ipocrizia politică rezultată din mesajele anti-PSRM, în timp ce el a fost Vice-PM şi Ministru de Interne într-un Guvern comun cu socialiştii.

Între timp, se deschisese un al doilea concurs (primul fiind anulat), organizat de Ministerul Justiţiei, pentru funcţia de Procuror General, fiind creată o comisie de specialişti din zona ONG-urilor, prin lege specială şi votată în Parlament, unde Speakerul ( Zinaida Greceanîi/PSRM) şi-a trimis un reprezentant. În urma concursului, 4 finalişti au fost trimişi către Consiliul Superior al Procurorilor, care trebuia să desemneze o persoană ca Procuror General şi să fie numită în funcţie de Dodon prin decret prezidenţial.

Miercuri, 6 noiembrie, nemulţumită de ambele rezultate, plus de faptul că Dodon controlează instituţiile-cheie (SPPS, Apărarea, Reintegrarea, SIS, CNA şi CCM, unde se adaugă extinderea funcţiilor Consiliului Suprem de Securitate), Maia Sandu, via MJ, anulează rezultatul concursului şi propune, prin asumarea răspunderii Guvernului, o măsură prin care PM-ul desemnează candidaţii ce urmează a fi trimişi către CSP, urmând să fie desemnată o persoană pentru funcţia de PG şi numit de Dodon, conform procedurii. În acest sens, trebuie să treacă 72h, fără vreun răspuns al Parlamentului prin vot, şi măsura va fi implementată prin adoptare tacită. Însă, conform legii, se deschide şi poarta unei moţiuni de cenzură (una fiind deja introdusă de PDM şi ulterior retrasă, cu ideea de a vota o moţiune socialistă)de către PSRM, partid revoltat de anularea concursului şi care cere demisia ministrului Justiţiei. Din acest moment, a început lupta dintre Maia Sandu şi Igor Dodon, care deja ameninţa şi şantaja Blocul ACUM încă dinainte de turul 2 al alegerilor locale.

Miercuri seara, reprezentantul UE şi ambasadorul SUA au făcut o vizită-fulger la Guvern pentru a vedea ce este de făcut pentru “damage control”, deoarece amândoi îşi doreau menţinerea status quo-ului negociat din 3 iunie. Ulterior, Dodon s-a întâlnit cu Maia Sandu şi Zinaida Greceanîi pentru a debloca situaţia, unde dorinţa lui Dodon era ca Maia Sandu să retragă asumarea răspunderii Guvernamentale (sub imperiul neconstituţionalităţii) şi să numească un alt ministru care să organizeze un nou concurs. În acest sens, se face un joc de poker, unde fiecare actor supralicitează cu “cărţile” lui: Maia Sandu având “uşile şi buzunarele” din Occident (UE, România, Germania şi SUA) versus Dodon cu sprijinul Rusiei (plus al Germaniei), la care se adaugă o “coincidenţă” interesantă prin vizita şefului SIS la Moscova, fiind deja a doua vizită, plus relaţia de lucru şi schimb de informaţii între Victor Gaiciuc (secretarul CSS) şi Nikolai Patruşev (secretarul CSS al Rusiei).

Joi, 7 noiembrie, Igor Dodon se întâlneşte pe rând cu reprezentantul UE, ambasadorul SUA şi cel al Rusiei, unde primii doi fac “damage control” pentru a menţine status-quo-ul politic, iar Dodon joacă 3 roluri: preşedinte mediator şi co-girant al alianţei, liderul de facto al PSRM şi de lider al Opoziţiei, pe care le înfăţişează în comunicarea publică în funcţie de întrebare şi audienţă. Dodon, ajutat de un propriu Consiliu pentru reforma justiţiei (copiază la indigo instituţiile Guvernului pentru viitorul micro management în cadrul unui Guvern PSRM), atacă măsura propusă de Maia Sandu cu argumentul neconstituţionalităţii (ştiind că are CCM în buzunar) şi al faptului că ar dori ca măsura să convină şi Comisiei de la Veneţia. În acelaşi timp, afişează procentul de 90% pentru introducerea unei moţiuni de cenzură, ca măsură de şantaj, fiind conştient de faptul că Guvernul Sandu, în Parlament, este “prizonierul” PSRM, plus de faptul că PDM ar vota moţiunea (sau o parte dintre deputaţi) pentru a plăti nişte poliţe. Din acest punct de vedere, analizând acţiunea Maiei Sandu, ea poate fi considerată un act kamikaze, un gest disperat de om încercuit şi fără ieşire, de sinucidere politică, chiar dacă se va întoarce în stradă la proteste si sa incerce sa-si spele imaginea pentru prezidentialele din 2020. Ea este Alba-ca-Zăpada de la Chişinău, care şi-a asumat un proiect politic, cu precădere independenţa justiţiei, bazându-se pe promisiunile SUA, UE/Germania şi Rusia. Moscova a promis orice pentru a adormi vigilenţa celorlalţi, iar pas cu pas, prin Dodon şi PSRM, a încercuit-o pe Maia Sandu, iar ea este vulnerabilă prin scăderea credibilităţii în ochii propriului electorat şi prin faptul că a avut o poziţie radicală anti-PDM prin prisma lui Plahotniuc, iar acum are nevoie de democraţi în Parlament.

Vineri, 8 noiembrie, Dodon i-a chemat la discuţii pe deputaţii ACUM pentru a se găsi o soluţie, iar ei au prezentat-o: retragerea măsurii prin introducerea ei ca lege şi votată în Parlament de urgenţă, ulterior urmând să fie analizată şi de Comisia de la Veneţia. Între timp, PSRM a ieşit în conferintă de presă şi a acuzat-o pe Maia Sandu că schimbă regulile jocului ca şi Plahotniuc, că-şi doreşte subordonarea şi controlul politic al Procuraturii şi un deputat PSRM a rupt acordul alianţei. Concomitent, Maia Sandu a chemat oamenii în faţa Parlamentului, s-a prezentat în plen şi şi-a apărat măsura, iar PSRM a introdus moţiunea de cenzură. În schimb, au apărut mesajele publice ale ambasadelor UE, UK, SUA, Rusia, Germania şi a României, din care s-a putut observa o realiniere în jocul politic dintre Maia Sandu şi Igor Dodon, mai ales că Departamentul de Stat şi MAE au avut consultări la Bucureşti, pe 18 octombrie, pe “dosarul” Republica Moldova, ca parte a unei analize regionale, având următoarele direcţii: securitatea energetică, parcursul european şi reglementarea nistreană (fiind prezent şi ambasadorul SUA de la Chişinău).

Lupta se va duce până la capăt, pentru ca ambii îşi doresc cu ardoare funcţia de Procuror General, deoarece reprezintă “bijuteria Coroanei” din întregul sistem: Maia pentru reformă şi anticorupţie versus Dodon pentru a se proteja de dosarele finanţărilor externe din Bahamas şi Rusia. La ora actuală, există o perioadă de 48 ore, în care se va negocia la sânge în spatele uşilor închise, iar cheia rezolvării întregii situaţii se află la PDM, care a făcut rocada în fracţiunea din Parlament: Dumitru Diacov a revenit la conducerea ei, înainte fiind Pavel Filip.