ISTORIC Cine, când şi pentru cât (nu) s-a vândut. Cazuri celebre de corupere a deputaţilor moldoveni

Pentru prima dată în istoria Republicii Moldovei, vineri au fost arestate două persoane bănuite de coruperea deputaţilor. Despre „cumpărarea“ aleşilor poporului se vorbeşte periodic la Chişinău, unul dintre prime cazuri, vehiculate în toamna lui 1999, a dus la demiterea Guvernului şi la schimbarea cursului istoric

În urma investigaţiilor efectuate de Centrul Naţional Anticorupţie şi Procuratură, vineri oamenii legii au anunţat reţinerea a două persoane. Potrivit ofiţerilor CNA, suspecţii au încercat să convingă un deputat să facă anumite acţiuni contra sumei de 250.000 de dolari. Acesta urma să iasă vineri la tribuna Parlamentului şi să declare public că părăseşte unul dintre partidele din coaliţia de guvernare.

„Banii urmau să fie transmişi unui deputat printr-un intermediar, pentru ca acesta să părăsească fracţiunea sa parlamentară. Deputatul face parte din coaliţia pro-europeană“, a declarat procurorul Adrian Popenco.

Unul dintre bănuiţi este fostul poliţist Vitalie Burlacu, care a fost surprins că dă cu piciorul într-un protestatar în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009. Fostul poliţist ar fi acţionat împreună cu o femeie, a cărei identitate nu a fost divulgată. Ambii au primit ieri câte 30 de zile în arest, fiind primele persoane arestate pentru un caz de corupere de deputaţi.

Avocatul Corneliu Gandrabur, susţine, pe blogul său, că Vitalie Burlacu, nu poat fi condamnaţi pentru fapta sa deoarece „condiţia specială pentru sancţionarea, în baza articolului 325 din Codul Penal, este să transmită personal sau prin alte persoane, iar cel corupt să îndeplinească ori să nu îndeplinească ceva ce ţine de exercitarea funcţiei acestuia“. Totodată, Corneliu Gandrabur atrage atenţia asupra faptului că suspectul nu poate fi pedepsit pentru fapta sa „nici dacă transmitea banii deputatului, pentru că acesta urma să întreprindă acţiuni care nu ţin de statutul legal al acestuia, dar de statutul politic şi de activitatea politică“.

Cine este interesat în distrugerea coaliţiei

Procurorii nu au dezvăluit identitatea deputatului care urma să primească banii, însă, într-o înregistrare audio, este rostit numele deputatului Partidului Liberal-Reformator, Anatolie Arhire. Parlamentarul a negat implicarea sa în acest caz.

Oazu Nantoi, director de programe la Institutul de Politici Publice, califică evenimentele de vineri ca pe un soi de „teoria conspiraţiei provincială“.

„Eu nu cred că o persoană fizică sau un agent economic din Republica Moldova ar fi interesată să plătească astfel de sume uriaşe pentru a cumpăra deputaţi“, susţine expertul, care admite că în spate ar putea sta Moscova. „Este evident că Federaţia Rusă e interesată în compromiterea şanselor de integrare europeană. Până acum, pentru realizarea acetui scop era folosită administraţia separatistă de la Tiraspol. Nu putem exclude şi alte scenarii. Unul dintre acestea poate fi coruperea unor deputaţi din coaliţia de guvernare, astfel încât aceasta să piardă majoritatea în Parlament. Demiterea guvernului şi provocarea de alegeri anticipate ar putea duce la situaţia în care nu va avea cine semna şi ratifica Acordul de Asociere cu UE“, susţine Oazu Nantoi.

În urmă cu trei săptămâni, doi deputaţi din cadrul coaliţiei de guvernare au anunţat că ar fi fost contactaţi de anumite persoane care le-au primis bani pentru a ieşi din partidele din care fac parte şi pentru a compromite procesul de integrare europeană. Atunci, liderii coaliţiei au declarat că principalul suspect ar fi controversatul om de afaceri Veaceslav Platon. În acelaşi timp, Procuratura Generală, SIS şi alte structuri nu au prezentat nicio dovadă că Platon ar fi anchetat pentru asemenea fapte

ISTORIC Cine, când şi pentru cât (nu) s-a vândut

În scurta istorie a Republicii Moldova au existat mai multe situaţii când s-a vehiculat că parlamentarii au fost cumpăraţi. Majoritatea acestor informaţii au apărut în momente decisive ale istoriei ţării noastre. Din păcate, niciunul nu a fost investigat de autorităţi, astfel încât să fie scoase la iveală mecanismele de corupere şi făptaşii. „Adevărul“ a analizat câteva dintre cazurile ce pot fi incluse în categoria „tranzacţii de vânzare/cumpărare a deputaţilor sau a voturilor“.

Demiterea Guvernului Ion Sturza

Pe 18 octombrie 1999, cinci deputaţi: Elena Burcă, Ion Morei, Valeriu Tabunşcic şi Dumitru Pulber de la Blocul pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă (lider Dumitru Diacov) împreună cu Anatol Dubrovschi, de la Partidul Forţelor Democratice, au anunţat formarea unui „grup parlamentar al independenţilor“. Cei cinci îşi argumentau pasul prin „tendinţele făţişe şi camuflate ale factorilor de influenţă de a manipula cu voturile deputaţilor, de a-i forţa să voteze contrar conştiinţei şi convingerilor politice“. Formarea acestui grup a fost calificată drept parte a unui scenariu de demitere a Guvernului Sturza, lucru ce s-a întâmplat la 9 noiembrie 1999, cu votul deputaţilor comunişti, creştin-democraţi şi a grupului de independenţi. Trei dintre cei cinci deputaţi au ajuns ulterior în funcţii importante în timpul guvernării comuniste.

Fostul preşedinte Petru Lucinschi ar fi fost protagonistul demiterii în noiembrie 1999 a Guvernului Sturza

Însăşi Ion Sturza a declarat ulterior că protagonistul acestei demisii a fost Petru Lucinschi, preşedintele de atunci al Republicii Moldova, care prin diverse metode a reuşit să încropească o nouă majoritate parlamentară. „El se pregătea intens de un nou mandat sau de alegeri şi vedea că între timp în jurul lui cresc alte personalităţi politice care au rezultate. Şi atunci cea mai simplă soluţie era debarcarea guvernului. Cu orice preţ, inclusiv cu cel al unei crize politice, economice, stoparea unor reforme“, susţinea fostul premier într-un interviu pentru Radio Europa Liberă. Printre efectele demiterii Guvernului Sturza a fost stoparea mai multor reforme social-economice şi periclitarea şanselor ţării de a se conecta la procesul de asociere şi stabilizare din Europa de Sud-Est oferit de UE şi a deschis calea pentru venirea la putere a comuniştilor.

Votarea preşedintelui Voronin la 4 aprilie 2005

În urma alegerilor parlamentare din 6 martie 2005, comunştii au oţinut 56 de mandate, care nu erau suficiente pentru realegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al ţării şi exista riscul unor alegeri parlamentare anticipate. Reprezentanţii opoziţiei nu au propus vreun candidat propriu la funcţia de şef al statului, la alegerile stabilite pentru 4 aprilie. Dar, „surpriză“! Pe 4 aprilie 2005, 11 deputaţi din PPCD, opt ai PDM (inclusiv Dumitru Diacov şi Vlad Filat) şi trei social-liberali au participat la vot, alături de cei 56 de membri ai fracţiunii PCRM. Doar reprezentanţii AMN n-au participat, iar 5 deputaţi au lipsit de la şedinţă. În consecinţă, din cei 78 de deputaţi care au participat la alegerea şefului statului, 75 au votat pentru Vladimir Voronin. Realegerea lui Voronin a fost prezentată ca un rezultat al negocierilor liderului comuniştilor cu liderii PPCD, PD şi PSL. Acestea au fost însă intermediate de fostul congresman american John Conlan, potrivit e-democracy.md. Şi-a adus contribuţia şi preşedintele român Traian Băsescu. Şi în cazul „4 aprilie 2005“ s-a vehiculat că pentru votul opoziţiei cineva a plătit sume de ordinul milioanelor de dolari.

Realegerea la 4 aprilie 2005 a lui Voronin în funcţia de preşedinte a fost negociată în culise

Votul de aur în 2009: 3-5 milioane de dolari

După scrutinul parlamentar din 5 aprilie 2009, PCRM a obţinut 60 de mandate, iar pentru alegerea şefului statului propus de comunişti mai era nevoie de un vot. În presă s-a vehiculat că PCRM ar încerca să convingă un deputat al opoziţiei să voteze pentru Zinaida Greceanâi. La finele lunii mai 2009 se vorbea că „votul de aur“ ce ar aduce victoria comuniştilor ar costa între trei şi cinci milioane de dolari, dar şi că unii deputaţi din opoziţie sunt şantajaţi şi ameninţaţi că le vor fi răpiţi copiii.
Comuniştii nu au găsit „votul de aur“, pentru că Voronin nu ar fost de acord să plătească aşa sume, dar şi pentru că niciunul  dintre deputaţii din opoziţie nu s-a lăsat „cumpărat“. Au urmat alegerile anticipate din 29 iulie 2009 şi plecarea lui Marian Lupu din PCRM.

10 milioane de dolari pentru Marian Lupu

În urma alegerilor anticipate din 29 iulie 2009, PCRM a obţinut doar 48 de mandate, iar PDM în frunte cu Marian Lupu - 13 mandate. O notă diplomatică americană publicată la finele anului 2010 de Wikileaks relevă că Vladimir Voronin i-ar fi propus lui Marian Lupu zece milioane de dolari pentru a încheia o alianţă de centru-stânga, avându-l pe Voronin în funcţia de preşedinte al Parlamentului, Lupu – şef al statului, iar Grecianâi - premier. Marian Lupu ar fi refuzat oferta şi ar fi spus că a rămas şocat de faptul că liderul PCRM a avut intenţia să-l cumpere în acest mod. Informaţia publicată de Wikileaks a fost negată însă atât de Voronin, cât şi de Lupu.

Analistul politic Igor Boţan a apreciat atunci în cadrul unei emisiuni la Publika TV drept aberaţii dezvăluirile făcute de Wikileaks cu privire la Marian Lupu. El susţinea că chiar dacă ar fi adevărate, acestea i-ar prezenta într-o lumină favorabilă pe politicienii moldovenii. Şi asta deoarece Lupu nu a acceptat propunerea lui Voronin şi nu s-a vândut. Iar în al doilea rând, liderul PCRM nu ar fi atât de generos.

Comuniştii, racolaţi de alianţă

Din septembrie 2009 şi până în prezent au fost şi alte episoade care au fost calificate drept tentative de vânzare-cumpărare a deputaţilor. Printre acestea sunt plecarea unor membri marcanţi din cadrul fracţiunii PCRM, precum Vladimir Ţurcan, Igor Dodon, Zinaida Greceanâi, Vadim Mişin, Sergiu Sârbu etc.

Şi plecarea din PCRM a lui Igor Dodon şi a lui Vadim Mişin ar fi fost "stimulată" din exterior

De exemplu, plecarea grupului Dodon-Greceanâi, în noiembrie 2011, a permis în martie 2012 alegerea preşedintelui ţării.
Comuniştii au susţinut că aceste plecări au fost stimulate financiar. Bunăoară, deputatul comunist Eduard Muşuc a declarat că în perioada 2009-2010 a primit oferte directe din partea guvernării, precum şi prin persoane cunoscute, de a părăsi fracţiunea PCRM în schimbul a sute de mii de euro.

În februarie 2011, Vladimir Voronin a declarat la Pro TV Chişinău că cel puţin nouă deputaţi comunişti au fost contactaţi şi li s-au propus între un milion de dolari şi trei milioane de euro pentru a-l vota pe Marian Lupu în funcţia de preşedinte al ţării.

S-a vorbit despre tranzacţii politico-financiare şi în cazul plecării lui Mihai Godea de la PLDM; când şapte deputaţi au ieşit din PL şi au format PLR, dar şi în cazul deputatului Iurie Bolboceanu, care şi-a anunţat săptămâna trecută despărţirea de PD.

Un model din Republica Moldova a ajuns în arestul CNA pentru tentativă de corupere a deputaţilor