Lupta cu naţionaliştii în RSSM (I)

În perioada comunistă, au existat mai multe campanii împotriva naţionalismului, zis „burghez moldovenesc". Una a fost în anii '80.

Specificul campaniei lansate la începutul anilor '80 era legat de contextul în care are loc înfiriparea unei intelectualităţi locale care devine din ce în ce mai conştientă de efectele nefaste ale rusificării asupra moldovenilor români şi discriminările care au loc în plan economic, politic şi social. Identitatea naţională a elitelor moldovene este influenţată şi de rolul crescând jucat de posturile de radio străine, dar şi de fluxul sporit al turiştilor de peste hotare, inclusiv din România, care vizitează RSSM, aducând literatură „subversivă".

La începutul anilor 1980, regimul comunist sovietic intră într-o criză endemică din care nu îşi va mai reveni. America lui Reagan provoacă Uniunea Sovietică prin lansarea programului „războiului stelelor".

„O MANIFESTARE A LUPTEI DE CLASĂ"
Dar cea mai mare provocare cu care se confruntă Moscova în această perioadă este internă şi ţine de neputinţa de a asigura o creştere economică durabilă şi democratizarea societăţii. Cresc nemulţumirile populaţiei, iar regimul, în loc să găsească soluţii, caută să identifice şi să lupte împotriva duşmanului intern, a „naţionaliştilor", în cazul RSSM.

Astfel, la 3 august 1982, Biroul Politic al Partidului Comunist al Moldovei adoptă decizia „Despre manifestările naţionaliste în republică şi măsurile în vederea consolidării educaţiei ideologico-politice şi internaţionaliste a oamenilor muncii". Împrumutând un limbaj de tip stalinist, conducerea comunistă de la Chişinău stipulează că societatea sovietică a intrat într-o nouă fază a construcţiei comunismului şi, în legătura cu aceasta, are loc manifestarea unor nemulţumiri ale unor segmente ale populaţiei care nu sunt de acord cu progresele înregistrate.

Aceste nemulţumiri sunt alimentate de propaganda străină, antisovietică. Cu alte cuvinte, e ceea ce spunea Stalin - odată cu avansarea pe drumul construcţiei comunismului, se înteţeşte şi lupta de clasă. Iar pentru ideologia comunistă, amintim, spiritul naţional este o manifestare a luptei de clasă, pentru că e legat de reminiscenţele burgheze.

Regimul comunist nu acceptă ca ceva firesc manifestarea identităţii etno-naţionale şi consideră că aceasta este o cauză a coordonării insuficiente a muncii ideologice între partid, comsomol, sindicate, ministere şi alte instituţii (inclusiv poliţia politică).

„DUȘMANII", CĂUTAŢI ÎN CĂRŢI, SCRISORI, INSCRIPŢII
Manifestări naţionaliste au loc în anumite instituţii de învăţământ, uniuni de creaţie şi întreprinderi. Formele sunt diferite: „afirmaţii orale, scrisori anonime şi inscripţii, acţiuni extremiste, încercări de constituire a unor grupuri care luptă cu aşa-numita politică de rusificare forţată în Moldova sovietică".
Iar după conţinut, aceste „manifestări exprimă naţionalismul burghez moldovenesc, sionismul, şovinismul, antisemitismul, atitudini autonomiste din partea unor etnici găgăuzi".

Unele segmente ale populaţiei, se afirmă în decizia Biroului Politic al PCM din 3 august 1982, manifestă atitudini emigraţioniste. Deşi nu se menţionează despre cine anume este vorba, se face referire, în special, la dorinţa evreilor şi a germanilor de a emigra în Israel şi, respectiv, în Germania.
În literatură şi teatru apar opere în care se manifestă „aroganţa naţională", sunt preamărite unele caracteristici naţionale din perioada precomunistă. Se face trimitere, evident, la perioada când Basarabia era parte componentă a României interbelice (1918-1940).

Sunt semnalate cazuri când sursa unor romane sau piese este folclorul naţional, ceea ce e socotit incorect sau, mai mult, dăunător din punct de vedere al ideologiei comuniste. În acest context, sunt menţionate câteva ziare care excelează prin publicarea unor materiale nocive din punct de vedere ideologic, precum „Literatura şi Arta" şi „Tinerimea Moldovei". Editura „Literatura artistică" este vizată în egală măsură, întrucât ar publica volume cu un conţinut ideologic nu tocmai comunist.

KGB, CHEMAT SĂ COMBATĂ „ACŢIUNILE NESĂNĂTOASE"
Pentru contracararea acestor manifestări şi eradicarea lor se impunea, în viziunea PCM, adoptarea unor măsuri recomandate de Leonid Ilici Brejnev la Congresul al 26-lea al PCUS (23 februarie-3 martie 1981). Printre acestea erau intensificarea educaţiei patriotice şi internaţionaliste a populaţiei, a rezistenţei ei ideologice şi de clasă, dar şi mobilizarea colectivelor de muncă în vederea creşterii vigilenţei politice.

Pentru realizarea acestor deziderate, prin decizia din 3 august 1982 a Biroului Politic al CC al PCM, este creat un organism special, numit Consiliul pentru problemele educaţiei patriotice şi internaţionaliste a oamenilor muncii. Acest lucru însemna lansarea unor acţiuni de spălare a creierilor, în aşa fel încât populaţia, mai ales moldovenii români, să accepte politica partidului în domeniul „politicii naţionale", adică acea de rusificare şi asigurare a ruşilor şi rusofonilor cu funcţii-cheie în economie şi administraţia de stat. PCM cheamă în ajutor diferite instituţii, printre care Ministerul de Interne şi Comitetul pentru Securitatea Statului (alias KGB).

A existat şi un Consiliu pentru problemele educaţiei patriotice şi internaţionaliste