Cât de pregătiţi suntem de programul ENPARD
0
Managerii de agenţii de stat de la Riga, dar şi experţi care au gestionat fonduri europene vorbesc despre impactul acestui program UE pentru mediul rural, cum trebuie fermierii să scrie proiecte şi cine îi ajută atunci când au întrebări.
Acum o lună, comisarul european pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Dacian Cioloş, anunţa la Chişinău că în această vară Comisia Europeană va aproba prima tranşă, de peste 60 de milioane de euro, pentru Republica Moldova din cadrul programului ENPARD. Dar până a primi finanţări din aceste fonduri de preaderare avem de parcurs un drum lung, întrucât ţara noastră nu are create două structuri esenţiale pentru derularea acestui program: centrul de instruire şi consultare, care-i învaţă pe fermieri să scrie proiecte europene, şi serviciul care gestionează aceste fonduri.
Spre deosebire de Republica Moldova, Letonia s-a pregătit minuţios de programul SAPARD, similar ENPARD-ului nostru. Un centru de instruire şi consultare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale a fost creat imediat după declararea independenţei ţării. Prin intermediul acestuia, experţii din statele nordice, mai ales din Danemarca,
i-au învăţat pe fermieri cum să gândească în limba europenilor şi cum să câştige finanţări pentru dezvoltarea gospodăriilor agricole. Iar cu un an înaintea începerii programului SAPARD, demarat în 2000, specialiştii viitoarei instituţii ce urmau să se ocupe de gestionarea programului – Serviciul de Suport Rural – au fost instruiţi cum să evalueze proiectele, cum să le verifice, astfel încât să nu existe ferme virtuale. Ambele instituţii letone au sute de angajaţi, cu filiale în toate regiunile ţării. Iar pentru a pune în funcţiune tot acest mecanism trebuie ani, ne povestesc oameni avizaţi de la Riga.
„A fost foarte greu şi pentru noi, şi pentru fermieri“
Directorul Centrului leton de instruire şi consultaţii din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, Mārtiņš Cimermanis, spune că scopul instituţiei a fost şi rămâne instruirea fermierilor, ca aceştia să obţină cunoştinţe din agricultură, economie şi contabilitate. Totodată, structura a organizat tururi prin ţările europene pentru fermieri care să se convingă de noile realităţi. „SAPARD a fost un program foarte bun pentru centrul nostru. La început au învăţat specialiştii cum să lucreze la normele europene. Ne-au dat calculatoare cu programe speciale, ne-au instruit cum să ne îmbunătăţim capacitatea noastră cu fonduri UE. Dar noi ştiam, înţelegeam ce e sistem de consultaţii, că avusesem până la acel moment multe proiecte cu ţările nordice. A fost foarte greu şi pentru noi, şi pentru fermieri. După ani, ne-am obişnuit cu ele“, relatează acesta.
Mārtiņš Cimermanis spune că este foarte important ca această structură să fie de stat, deoarece doar astfel vor avea acces la banii UE toţi fermierii, indiferent de mărimea gospodăriei, iar asta înseamnă că se va dezvolta mai mult mediul rural. „Cu cât mai multe gospodării există la sate, cu atât se dezvoltă mai bine comunitatea locală. Acolo unde rămân unul-doi-trei fermieri, acolo statul închide şcoli, grădiniţe, spitale. Or, când nu-s oameni, nu e dezvoltare. Iată de ce scopul nostru este să-i ajutăm pe oameni să rămână în ţară, să-şi găsească de lucru la sate. Asta chiar dacă şi în Europa agricultura oferă puţine locuri de muncă per ansamblu, de la 3% la 6%, mai ales că tehnica se modernizează continuu, iar oamenii pleacă din ce în ce mai mult din agricultură şi rămân şomeri“, mai susţine directorul Centrului de instruire şi consultare.
Sistemul de consultaţii nu trebuie lăsat doar privaţilor
Martinš a fost în Moldova în cadrul unui proiect de schimb de experinţă şi i s-a creat impresia că la noi există companii care sunt gândite pentru a câştiga bani europeni doar pentru fondurile consistente şi pe care nu le interesează ce va fi ulterior cu agricultura. „Şi la noi a existat aşa ceva. De aceea fondarea unei agenţii de stat este important pentru sistemul de consultaţii. Nu trebuie să laşi acest domeniu doar în mâini private. În caz contrar, va fi ca în alte ţări, când fermierii mari, care-şi pot permite să contracteze consultanţii privaţi, se orientează foarte repede şi iau toţi banii“, adaugă specialistul.
FOTO Mārtiņš Cimermanis, directorul Centrului leton de instruire şi consultaţii din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale// Valentina Basiul
Dintre greşelile Letoniei, acesta menţionează faptul că în ţara sa s-au cheltuit prea mulţi bani pentru tehnică agricolă, în condiţiile în care distribuitorii au scumpit maşinile cu 40% odată cu demararea programului SAPARD. „Sunt împotriva faptului că mulţi bani pentru modernizarea agriculturii se dau pe tehnică. Dacă sunt deschise programe UE de genul SAPARD, gândiţi-vă şi la cooperative, care ar acorda servicii fermierilor mici şi mijlocii. E scump să cumperi de unul singur un tractor sau o altă maşină agricolă. Pot să le cumpere 10 sau 20 de fermieri mici reuniţi într-o cooperativă. Ştiu că pe mulţi îi sperie ideea, că le aduce aminte de colhoz, mai ştiu că mulţi se ceartă. Dar cu o planificare bună se rezolvă. Mai este varianta când un vecin cumpără o cositoare, al doilea – o remorcă, altul – o combină şi ei îşi împrumută această tehnică sau plătesc pentru acest serviciu. Am lucrat în Germania, am făcut practica cinci ani acolo, am văzut cum funcţionează şi cum îi ajută pe fermieri“, afirmă Mārtiņš Cimermanis, el însuşi fermier.
Cel mai complicat e să fie create instituţiile
Indulis Āboliņš, director adjunct la Serviciul de Suport Rural, a lucrat la Ministerul Agriculturii şi în perioada derulării SAPARD, 2000-2006. El spune că a fost un program foarte mic, de 101 milioane de euro, în comparaţie cu 500 de milioane de euro pe an, cât reprezintă finanţările din ultimii ani. „SAPARD nu va rezolva nicio problemă în ţara dumneavoastră, doar câteva procente din fermieri vor putea obţine finanţări, cea mai mare parte nu va primi nimic. Cel mai complicat e însă să creezi instituţii care să-i pregătească pe fermieri cum să scrie proiecte, să fie instruiţi oamenii cum să facă evaluări, controale etc.“, spune Indulis Āboliņš.
Funcţionarul leton precizează că SAPARD, sau ENPARD în cazul Moldovei, finanţează atât întreprinderile din agricultură, cât şi turismul rural, precum şi alte afaceri din mediul rural. „Nu este aşa de simplu: vreau un tractor, daţi-mi bani. Trebuie să scrii un business plan prin care să explici de ce ai nevoie de acest tractor“, mai susţine Indulis Abolinš.
Sistemul de evaluatori şi inspectori
Potrivit experţilor de la Riga, fermierii moldoveni care vor dori să-şi modernizeze gospodăriile trebuie să fie atenţi ce scrie în priorităţile ţării noastre. Dacă e indicată modernizarea agriculturii, infrastructurii etc., atunci aici intră de la tehnică agricolă la depozite şi tehnologii mai sofisticate.
Periodic sunt anunţate concursuri de proiecte, beneficiarii vin şi le depun la subdiviziunile teritoriale, iar ulterior aplicaţiile sunt evaluate. „Un proiect este verificat de cel puţin două persoane, pentru că una poate să facă o greşeală, cu intenţie sau fără. Înainte de a face plăţi, pentru fiecare proiect semnează trei-cinci oameni. E un capitol important“, atrage atenţia Indulis Āboliņš.
FOTO Indulis Āboliņš, director adjunct la Serviciul de Suport Rural de la Riga// Valentina Basiul
Îl întreb pe directorul adjunct al Serviciului de Suport Rural de la Riga dacă au ferme virtuale ca-n România. Povesteşte că nu s-a ajuns la acest nivel. Pentru Letonia, cele mai uzuale fraude sunt procurarea de tehnică la mâna a doua în loc de nouă. Banii din „afacere“ sunt împărţiţi de distribuitorul de tehnică şi fermier. „Dacă vedem că tehnica nu este nouă, nu o plătim, iar dacă aflăm ulterior şi am făcut deja plăţile, cerem banii înapoi. În situaţii mai grave avem o listă neagră, internă. Asta înseamnă că verificăm triplu acele întreprinderi: ce au procurat, ce documente au. Conform legii, sunt situaţii în care nu plătim bani pe parcursul a doi ani“, exemplifică Indulis Āboliņš.
Funcţionarul leton dă de înţeles fermierilor să nu încerce să fraudeze sistemul pentru că, mai devreme sau mai târziu, vor fi depistaţi. Astfel, cei care şi-au propus să facă o construcţie mai mică decât cea indicată în proiect vor fi plătiţi mai puţin, cei care ne amăgesc lipind etichete de branduri europene pe tehnica chineză vor fi descoperiţi, la fel şi-n cazul documentelor falsificate.
Cred că agricultura de astăzi este un business profitabil. Anual, pentru hectar, indiferent de recoltă, se dă cel puţin 90 de euro. De fiecare dată fermierii se vor plânge că e foarte greu, că-s mulţi inspectori, că-s norme multe şi dificile, dar e un business foarte stabil. Indulis Āboliņš, director adjunct la Serviciul de Suport Rural Eu trăiesc în sat, lucrez pământul. Am 100 de hectare şi 40 de vaci. Ştiu cum se lucrează acolo şi cum gândesc oamenii de la sate. Soţia se ocupă mai mult. Dar şi eu seara şi-n weekend mă duc să ajut. Simt cum se dezvoltă satul, nu stau doar în birou. Mārtiņš Cimermanis, directorul Centrului de instruire şi consultare din domeniul agriculturii Îi ajut pe fermieri să facă proiecte. Lucrez în domeniu de peste 10 ani. Îmi place să-i fac să gândească. Foarte mulţi au învăţat să le facă singuri. În cadrul programului SAPARD, la noi au fost investiţii în întreprinderi private, dar şi în cooperative. Maira Dzelzkaleja, vicepreşedinta asociaţiei Parlamentul Fermierilor
Programe speciale pentru tinerii de la sate
De câţiva ani, Letonia dezvoltă mai multe programe pentru tinerii de la sate. Autorităţile de la Riga sunt îngrijorate de depopularea localităţilor dinspre graniţa cu Rusia şi Belarus. Deja al cincilea an, Centrul de instruire şi consultare îi adună pe toţi tinerii care au terminat minim nouă clase, cu vârste cuprinse între 16 şi 30 de ani, şi le vorbeşte despre agricultură şi oportunităţile UE.
„Îi facem să gândească, să aibă idei, după care organizăm un concurs de business planuri. Anul trecut au fost depuse 80 de proiecte şi am finaţat 15 cele mai bune. Dar cel mai important lucru e că fiecare tânăr obţine cunoştinţe, învaţă cum să facă un business plan, cum să gândească în general, cum să-şi facă o firmă. Noi vrem să rămână măcar tinerii care s-au născut şi locuiesc la sate“, argumentează Mārtiņš Cimermanis.
Potrivit acestuia, majoritatea tinerilor „nu vor să stea la coada vacii şi dimineaţă, şi seară“ şi au ales să iniţieze afaceri în cultivarea de fructe şi legume, ca, de exemplu, creşterea usturoiului sau a căpşunilor. Pentru început primesc un ajutor de 2.000-4.000 de euro, afacerile sunt urmărite cum se dezvoltă în timp, iar tinerii antreprenori sunt consultaţi gratuit. „Ne-am dori ca aceste granturi să fie mai mari. Acum avem tratative cu băncile să finanţeze ideile bune ale tinerilor şi să le dea credite preferenţiale“, adaugă directorul Centrului de instruire şi consultare.
Cine scrie proiectele: fermierul sau consultantul?
Fermierii letoni spun că nu e atât de dificil să scrii un proiect. „Nu trebuie să te temi de proiecte. La noi şi acum majoritatea cred că e ceva foarte dificil, că ei nu vor putea face asta şi atunci plătesc mulţi bani altcuiva ca să le scrie. Dar asta nu e aşa de complicat, poate când sunt proiectele mari de infrastructură, dar pentru fermierii mici, dacă ei vor să procure un tractor sau altceva, le pot scrie şi singuri“, spune Agnese Hauka, care cultivă căpşuni.
Cel mai simplu proiect costă 300-400 de euro
De mai bine de un deceniu, Centrul leton de instruire şi consultare oferă şi servicii contra plată. Pentru un proiect simplu, de achiziţionare a unui tractor, bunăoară, un consultant poate să ceară 300-400 de euro. „Dacă investiţiile preconizate ajung la 5-10 milioane de euro, taxa e 1%, dar poate fi şi mai mult. Dacă vine clientul şi zice că-l vrea în câteva zile, trebuie să nu dormi nopţile să-l faci. Depinde şi de câtă informaţie ne oferă, cât trebuie să contribuim noi. La proiectele din zootehnie e mai complex şi sunt alte tarife. Acolo trebuie plan de hrană, controlul vacilor gravide, controlul calităţii etc.“, menţionează Mārtiņš Cimermanis.
Maira Dzelzkaleja, vicepreşedintele asociaţiei Parlamentul fermierilor, recomandă organizaţiilor de fermieri de la noi să fie foarte active atunci când autorităţile vor elabora tot mecanismul. „Asociaţiile de fermieri trebuie să lucreze împreună cu autorităţile ca îndeplinirea aplicaţiilor să nu fie o birocraţie suplimentară, să fie uşor şi clar. De exemplu, în Croaţia acest sistem a fost făcut atât de complicat că fermierii nu pot scrie singuri proiecte, doar consultanţii“, afirmă Maira Dzelzkaleja.
Mai bine plăţiţi pe ore, decât din procente
Aceasta mai spune că şi la bancă, atunci când vor să obţină un credit, fermierilor li se cere business plan. „Dacă producătorul agricol face singur pentru bancă, înseamnă ca va putea şi proiectul să-l scrie singur. Dacă nu face singur pentru bancă, atunci are nevoie de consultant“, susţine Maira Dzelzkaleja, care a lucrat în Centrul de instruire şi consultare. Consultanţii privaţi din Letonia percep taxe de 3-10% din suma proiectului. „Dar e acelaşi lucru să faci un proiect pentru o investiţie de un milion ca şi pentru una în valoare de 10.000 de euro“, mai afirmă Maira Dzelzkaleja (foto jos). Iată de ce aceasta le recomandă fermierilor să plătească mai bine consultantului pe orele lucrate.
Dacă gândeşti logic, vor veni şi alte finanţări
„Dacă există acest program gen SAPARD, trebuie să te uiţi ce ai în gospodărie, de ce ai nevoie pentru a mări eficienţa producerii. De exemplu, dacă ai fermă de lapte, mai întâi trebuie să gândeşti mecanismul care ar face mâncare mai bună, pe urmă să faci ca laptele să fie de o calitate bună. În cazul cultivării de legume, dacă nu există spaţii unde să ţii legumele la 4 grade (care vor arăta mai bine şi preţurile vor fi mai bune), mai bine te gândeşti la frigider, decât să cumperi tehnică foarte scumpă. Dacă îţi faci priorităţi şi faci aceşti paşi corect, atunci vor veni şi alte finanţări“, îi mai sfătuieşte pe fermierii de la noi Maira Dzelzkaleja.
Cel mai bine învaţă vecinul de la vecin
Centrul leton de instruire şi consultare din domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale a activat până în 1997 ca instituţie de stat, care a fost reorganizată ulterior în SRL, unde Ministerul Agriculturii deţine 99%, iar Federaţia fermierilor 1%. Astăzi are 470 de angajaţi în 26 de birouri locale şi o cifră de afaceri de 7,5 milioane de euro, dintre care 40% vin de la fermieri şi 60% – de la structurile UE. Unul dintre proiectele vechi, dar de succes, e când sunt instruiţi practic 5-7 fermieri, cu gospodării similare şi ca mărime, şi ca profil. „În fiecare lună consultantul împreună cu aceşti fermieri se întâlnesc la una dintre întreprinderi. Vedem pe loc ce e acolo. Mai bine învaţă vecinul de la vecin. Acest proiect are rezultate foarte bune şi e popular acum în Europa“, mai povesteşte Mārtiņš Cimermanis.
„Aveţi aşa posibilităţi cum am avut noi la mijlocul anilor ’90“
Dzintra Djonsa a lucrat mulţi ani cu finanţările UE din domeniul educaţiei, atât la Riga, cât şi la Bruxelles şi Luxemburg, aşa că ştie limbajul şi modul în care gândesc europenii. „Trebuie să explicaţi cum investind într-un anumit domeniu, de exemplu creşterea piersicilor într-o anumită localitate, veţi contribui la dezvoltarea nivelului social-economic al ţării. Bani nu ajung pentru toţi şi concurenţa e foarte mare“, susţine aceasta. „Aveţi aşa posibilităţi cum am avut noi la mijlocul anilor ’90: fonduri preaderare, fonduri din partea ţărilor-membre, fonduri pe linia vecinătăţii europene, care sunt mult mai uşor de obţinut şi de administrat“, menţionează Dzintra Djonsa, care activează astăzi în cadrul unui ONG internaţional ce are ca scop acordarea de ajutor copiilor aflaţi în dificultate.
60.000
de fermieri letoni primesc diferite tipuri de subvenţii, doar unul din trei însă este activ, derulând proiecte cu finanţare de la UE şi de la stat.
Se încarcă comentariile...
