Nu partidele pro-europene se află pe marginea prăpastiei, dar ţara

Două sondaje - cel prezentat de IMAS şi cel prezentat de IPP (Barometrul Opiniei Publice) - ne-au demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, că oamenii nu oferă politicienilor mai mult de o şansă.

Dacă poimâine am fi chemaţi la urne, în Parlament ar ajunge şase partide, iar formaţiunile pro-europene nu ar putea să formeze nici măcar majoritatea simplă, care să-i permită să numească Guvernul. Astfel, visul moldovenilor - de a deveni mai fericiţi, cu politicieni frumoşi la guvernare care să le dezvolte ţara - s-a spulberat după doar cinci ani. Iar dacă să ne amintim de întreaga criză politică prin care a trecut Republica Moldova în perioada 2009-2012, atunci am putea spune că naivitatea moldovenilor nu a durat nici măcar un mandat întreg.

Da, sunt cinci ani în care toţi am trăit sperând. Sperând că va fi bine, că certurile politice vor dispărea, că interesele statului vor fi prioritare pentru orice politician, că va fi reformată justiţia şi poliţia, nu doar la nivelul echipamentelor, că oamenii corupţi vor fi arestaţi, că oamenii săraci vor fi mai puţini etc. În schimb, am fost îndemnaţi să mai răbdăm, că reformele nu se fac peste noapte, să mai închidem ochii, că nu totul e de văzut sau, în cel mai fericit caz, să spălăm pelincuţe! Iar acum, am ajuns să căscăm ochii şi să tremurăm la văzul rezultatelor sondajelor reflectate pe ecran.

Guvernanţii, se pare, uită din ce popor fac parte, cine i-a ales, cu ce sacrificiu şi ce a cerut de la ei. Moldovenii sunt creduli, dar şi pot fi manipulaţi uşor, dacă nu le câştigi încrederea. Iar încrederea nu se câştigă exclusiv prin Acordul de Asociere cu UE şi prin liberalizarea vizelor - acestea au fost două obiective mari, asumate, îndeplinirea cărora oamenii le-au salutat fără ezitare - , ci şi prin realizări mai pământeşti.

Moldovenii înţeleg că nu totul se face „peste noapte”, dar îi afectează atunci când preţul benzinei şi motorinei creşte, o dată la trei luni, cu 30-50 de bani, dar scade o dată în an cu 10-20 de bani; îi afectează atunci când cineva este arestat doar pentru că a optat să-şi cumpere o pâine, dar nu poliţa de asigurare medicală; îi afectează atunci când află că, dacă lucrează cu ziua la cineva pentru 100 de lei, ar putea fi impozitat etc. Moldovenii, mai degrabă, ar putea trece mai uşor peste embargourile ruşilor, dacă guvernanţii le-ar explica „ce şi cum”.

Din păcate, moldovenii pot uita şi de ceea ce îi afectează, dacă sunt chemaţi la concerte cu vedete străine, în special din Rusia...

Eu vreau să cred că situaţia mai poate fi schimbată, dar mă tem să nu fie prea târziu. Oamenii au decis, iar opţiunile lor nu mai pot fi schimbate.

Nu ştiu dacă mai poate schimba situaţia radical şi mobilizările internauţilor sau chiar noi, jurnaliştii. De fapt, jurnaliştii se află azi într-o situaţie ingrată - de a-i promova şi a-i apără pe reprezentanţii partidelor pro-europene mai ales acum, când se află pe marginea prăpastiei. Suntem într-o situaţie ingrată, pentru că suntem nevoiţi să arătăm oamenilor adevărata faţă a celor care ne vor alături de Rusia, să îi convingem că dacă ne întoarcem în trecut nu mai avem ieşire şi... să le mai cerem o speranţă. 

Să le mai cerem o speranţă, conştienţi fiind de corupţia din ţară, fărădelegile comise şi de lipsa acţiunilor concrete pentru binele ţării. Ne simţim obligaţi să facem asta, în locul politicienilor, care nu reacţionează în vreun fel; ei sunt ocupaţi cu defăimarea reciprocă. Situaţia e ingrată pentru că noi suntem nevoiţi să fim astfel, dar, totodată, să ne păstrăm obiectivitatea (ce paradox!). Pentru că, de fapt, nu partidele sunt pe marginea prăpastiei, dar ţara.