EDITORIAL Voturi pentru președinte

Candidatul-surpriză al Alianței nu a vorbit prea mult cu presa în cele câteva zile de când a fost prezentat oficial, a respectat, probabil, un consens stabilit cu liderii politici. Totuși, a spus lucruri plauzibile și în general încurajatoare pentru orientarea pro-europeană a Basarabiei.

Parcimonia sa verbală e de înțeles. Mai bine rămâi într-o ușoară penumbră, până treci proba de foc a alegerilor, decât să lași ca un spot prea concentrat de lumină să trezească semne de întrebare diverșilor vânători de pretexte.

În acest moment, nu neapărat calitățile dlui Timofti contează. Consultările pe care le-a purtat au fost mai degrabă un ceremonial al reverenței față de cei ce urmează să-l voteze, decât întâlniri cruciale pentru luarea unor decizii. Nu știm dacă Nicolae Timofti va trece. Ceva mai devreme, Mihai Ghimpu a vorbit de „trădare" în legătură cu alegerea președintelui, fără a se explica, dorind pesemne să transmită un avertisment partenerilor de coaliție. Între aliați nivelul de încredere e la pământ, în pofida declarațiilor optimiste făcute în fața presei.

O demonstrație de politicianism trist ne-a oferit și Mihai Godea - deputatul neafiliat, cu numeroase inițiative, demersuri și rectificări, care i-au schițat profilul unui personaj politic exigent și incoruptibil. Dl Godea își justifică refuzul de a vota președintele prin stilistica defectuoasă a procedurilor, acuză partidele din Alianță de „joc politic amoral". Probabil e marcat de faptul că nu a fost consultat. Fostul prim-vicepreședinte al PLDM și-a ales prost momentul pentru a face opinie separată. Godea uită că unul dintre motivele pe care le-a invocat la plecarea sa din PLDM (în plină campanie pentru alegerile locale) a fost intenția lui Filat de a se alia cu comuniștii. Acum acest rol dubios și-l asumă chiar el, președintele PAD, pentru că nealegerea șefului statului înseamnă șanse pentru revenirea comuniștilor. Cu ce beneficii pentru Godea?...

„Jolly-jokerul" întregii partide pare să fie Igor Dodon. S-a speculat intens pe seama tribulațiilor sale de dinaintea unei hotărâri care îi poate desena întreaga carieră politică: „testele de statalitate", pretinsa consultare a partidului, întâlnirea „extraterestră" cu Voronin... Dacă ține la construcția politică pe care o preconizează, Dodon nu are altă cale decât să voteze președintele. Pentru că asta își doresc cetățenii. Încununat cu virtuțile „salvatorului" - imagine umflată mediatic -, liderul socialiștilor nu și-a putut reprima orgoliul de a face „surfing" pe valul încordării naționale. Asta în cazul când are deplină autonomie, când execută, cum se spune, un program liber ales. Dacă însă e vorba de o strategie a socialiștilor teleghidată din exterior, Moldova nu-și va cunoaște azi președintele.

Comuniștii au promis proteste de stradă în ziua votului, iar presa multiplică informații, bârfe și supoziții, care isterizează opinia publică. Ortacii lui Voronin cer dizolvarea Parlamentului, demisia „speakerului" Lupu și plecarea guvernului. Contradicția juridică a unor asemenea revendicări trădează nesiguranța din sânul PCRM, care se gândește, probabil, la niște scenarii de repliere. Pentru ceilalți actori politici, ziua de 16 martie va fi revelatorul necruțător a ceea ce sunt.