Descoperirea arheologică inedită care răstoarnă teoriile cercetărilor anterioare. „Este una dintre cele mai vechi piese de fier din nord-vestul României“
0
Cercetarea unui sit arheologic situat în apropierea Complexului Porolissum a scos la iveală detalii importante care răstoarnă teoriile specialiştilor celor care au studiat zona în deceniile precedente.
După ce a fost investigat prin anii `60 şi, mai apoi, în `90, de către reprezentanţi ai Institutului de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj-Napoca, situl de la Jac-Dealul Cămnin a intrat, din nou, în atenţia specialiştilor. Noile cercetări efectuate de către Ioan Bejinariu şi Dan Băcueţ-Crişan, arheologi de la Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, au condus spre o teorie nouă, răsturnând, astfel, concluziile studiilor anterioare. Descoperirile făcute în ultimii trei ani de către cei doi specialişti sălăjeni dovedesc că aşezarea din această zonă a judeţului este cu mult mai veche decât au susţinut cei care au investigat locul în urmă cu câteva decenii.
Potrivit lui Ioan Bejinariu (foto jos - n.n.), cercetator arheolog specialist în epoca bronzului şi prima epocă a fierului, situl reprezintă o fortificaţie ce se întinde pe 7 hectare, amplasarea ei strategică permitându-i să deţină un control relativ asupra Porţii Meseşene, cea mai importantă trecătoare din nordul Transilvaniei, ce lega Transilvania propriu-zisă de zonele vestice, dinspre Ungaria.
"Situl de pe Dealul Cămnin este cunoscut din 1958 şi a făcut obiectul câtorva campanii de sondaje acum mulţi ani. Amplasarea cetăţii, precum şi descoperirile făcute cu acele ocazii lăsau să se întrevadă, după opinia colegilor, că ar fi vorba despre o cetate datată din perioada formaţiunilor politice prestatale româneşti, adică din secolele IX-XI. Întrucât informaţii de până atunci se bazau pe foarte puţine elemente obiective, palpabile, nu am luat aceste afirmaţii ca fiind absolute sau cu caracter definitiv şi am decis să reluăm cercetările în 2015", explică arheologul.
Morminte rupestre, săpate în piatră
Primele informaţii au apărut încă din timpul observaţiilor făcute la suprafaţă, cei doi cercetători constatând că au de-a face cu un sit arheologic destul de complex. Astfel, vestigiile nu constau doar în respectiva fortificaţie, ci cuprindeau şi o carieră romană, o amenajare ce pare a fi un turn roman de observaţie cu structură de lemn, situat în cel mai înalt punct, dar şi cel puţin două morminte rupestre, săpate în piatră. Pe acestea din urmă, cercetătorii anteriori le-au asociat cu chiliile unor sihaştri, cu o structură creştină timpurie, fără a le investiga, însă. "Deocamdată am cercetat doar unul dintre morminte, iar treaba noastră nu a fost deloc uşoară, întrucât grota era plină ochi cu depuneri, cu grohotiş, prezenta infiltraţii ale apei. Probabil acesta a fost motivul pentru care au fost omise în investigaţiile din deceniile anterioare", spune Bejinariu.
Chiar dacă mormântul a fost jefuit, echipa MJIA Zalău a avut norocul de a descoperi o piesă foarte importantă - o cărămidă, pe care sunt incizate unele simboluri creştine - un Chrismon şi un peşte, asociere caracteristică perioadei de început a creştinismului. "Aceste morminte pot fi legate de înhumarea unui grup de creştini, care sunt probabil cei care au rămas în zona Porolissumului după retragere. Probabil aparţineau unei pături înstărite, pentru că gresia respectivă nu e aşa de uşor de săpat, iar amenajarea unui astfel de mormânt era destul de costisitoare", mai spune specialistul. Alte simboluri creştine au fost identificate şi pe frontul carierei, pe drumul de acces în zona respectivelor morminte. "Ar fi unul dintre argumentele pentru care acest sit pe nedrept aflat în umbra Porolissumului s-a bucurat de o mai puţină atenţie din partea arheologilor decât vestigiile de la Complexul Arheologic", opinează sursa citată.
Până anul trecut, cercetările au vizat şi turnul roman, afectat de amenajări genistice de infanterie din perioada Primului Război Mondial.
Fortificaţie cu rol militar
În 2018, cei doi arheologi s-au concentrat pe un segment din fortificaţia de pe Dealul Cămnin, situat în zona de sud-vest: "Am observat că fortificaţia pare să aibă un apendice în această zonă, probabil făcut ulterior amenajării cetăţii, pentru a controla zona de acces, precum şi un posibil loc de intrare. Această secţiune de sondaj ne-a oferit o perspectivă mult mai bună în ceea ce priveşte amenajarea fortificaţiei. Precedentele cercetări, care au vizat strict sistemul defensiv compus din şanţ de apărare val şi cu palisadă (un zid din lemn), nu au permis surprinderea foarte clară a modului de amenajere a acestei fortificaţii. Acum am putut să vedem cum palisada a fost amenajată într-un sistem numit "în casete": cel puţin două rânduri de pari groşi (trunchiuri de copaci) puşi la o anumită distanţă, prinşi cu bârne transversale, totul umplut cu pământ".
În plus, afirmă specialistul, s-au identificat detalii care demontează teoriile mai vechi privind datarea amenajării: "Această fortificaţie nu aparţine perioadei formaţiunilor prestatatle româneşti din Transilvania, ale secolelor IX-XI, ci este mult mai veche. Ea aparţine, de fapt, începutului mileniului I î. Hr., deci începutului primei epoci a fierului". Potrivit spuselor sale, pare să fie vorba despre o fortificaţie cu un rol strict "militar" mai degrabă, întrucât până acum, deşi au fost făcute sondaje şi în interior, nu au fost găsite dovezi de locuire.
Zilele trecute, săpăturile arheologice au scos la suprafaţă o piesă extrem de valoroasă care vine să consolideze datarea propusă de către cei doi specialişti. "În zona din spatele sistemului defensiv cercetat în acest an, am avut şansa de a descoperi un topor de fier, care constituie şi un reper cronologic important pentru plasarea în timp a acestei fortificaţii", punctează Ioan Bejinariu. Toporul numit celt are circa 14 cm, este foarte bine conservat şi reprezintă o replică în fier a pieselor din broz, făcute prin turnare. "Pentru că în perioada respectivă nu stăpâneau tehnica de topire a fierului, acesta era încălzit până la un punct, apoi prin batere, i se dădea forma dorită", explică arheologul.
Piesa va putea fi admirată în expoziţie
Acesta subliniază că este una dintre cele mai vechi piese de fier din nord-vestul României şi ar putea fi datată în secolul VIII î. Hr: "Este o descoperire importantă, mai ales pentru că nu aveam foarte multe dovezi ale începutului confecţionării pieselor de fier din Sălaj. Toporul se va regăsi în expoziţia Muzeului Judeţean, în segmentul dedicat primei epoci a fierului. Până târziu în Evul Mediu, în această zonă a fost o ”vamă a sării”, un loc de tranzit pentru sarea extrasă de la Figa - unde a fost descoperită, de altfel, o exploatare preistorică a acestui mineral. În aceste condiţii, cei care îl controlau puteau să obţină foloase extraordinare din vămuirea transporturilor, prin urmare putem presupune că toporul a fost primit cadou din partea unor negustori, a unor oameni care au trecut pe acolo. A fost găsit chiar în spatele fortificaţiei. Făcând un exerciţiu de imaginaţie, este posibil să fi fost pierdut în timpul atacului când întreaga cetate a fost incendiată, dovadă fiind stratul compact de circa o jumătate de metru de arsură de pe zidul din lemn şi consistenţa de cărămidă a lutului bătut din interiorul casetelor".
Echipa de arheologi îşi propune să continuie studierea sitului, însă susţin că acest lucru este condiţionat de bugetul disponibil. "În toţi aceşti ani am lucrat cu bani destul de puţini. Din păcate, sumele disponibile sunt foarte mici, astfel că am fost nevoiţi să ne concentrăm asupra unui anumit segment al cercetării. Nişte obiective atât de importante merită alocări pe măsură, mai ales că nu trebuie să luăm de bune toate cele spuse anterior de cercetători. Mulţi dintre ei nu au avut la îndemână metodele pe care le avem noi, anumite dotări tehnice care există azi şi poate că unii dintre ei au răspus şi la ideologia vremii", menţionază Ioan Bejinariu. Acesta consideră că o abordare bazată pe studii non-invazive de geofizică ar putea surprinde eventualele zone cu spaţii de locuire.
Demersul este unul costisitor, având în vedere suprafaţa mare a fortificaţiei, însă necesar, având în vedere că zona Moigradului este una dintre cele mai bogate în descoperiri de tezaure preistorice din piese de bronz din întreaga Transilvanie.
Vă mai recomandăm:
Din adâncul pământului, în expoziţie. Cum ajunge un obiect de patrimoniu, piesă de muzeu
Se încarcă comentariile...
