Consangvinizarea în familiile regale. Lista regilor şi reginelor care s-au născut din relaţii incestuoase

Consangvinizarea în familiile regale. Lista regilor şi reginelor care s-au născut din relaţii incestuoase

Moştenitorii tronurilor s-au născut cu handicapuri fizice şi psihice FOTO historycollection.co

Căsătoriile consangvine în monarhiile europene au reprezentat un element principal în perioada dinastiilor, cu scopul de a păstra sângele pur al familiei regale.

Lucrurile nu au mers, însă, conform planului, pentru că aceste relaţii imorale au generat diverse boli fizice şi psihice, unele dintre ele atât de severe încât au îngenunchiat dinastii, scrie historycollection.co. Studiile ştiinţifice ulterioare au evidenţiat, de altfel, că un copil rezultat dintr-o relaţie dintre un bărbat şi o femeie consangvini este mai expus riscului de a avea o malformaţie congenitală, întrucât legătura de rudenie dintre părinţi creşte şansa de transmitere a anomaliilor genetice.
 
Regele Charles al II-lea al Spaniei
 
Timp de sute de ani, Habsburgii au fost una dintre cele mai puternice familii din întreaga Europă. A fost, însă, marcată consangvinizarea extinsă, membrii monarhiei remarcându-se prin mandibula şi limba supradimensionate.

Ultimul rege habsburgic al Spaniei, Charles al II-lea (1661-1700), a fost, probabil, cel mai afectat de prognatismul mandibular, mandibula dezvoltându-i-se într-atât încât abia reuşea să mănânce ori să vorbească; în schimb, saliva excesiv. A făcut primii paşi abia la vârsta de opt ani şi atunci, cu dificultate.
A fost căsătorit de două ori, dar nu a putut avea urmaşi, cel mai probabil din cauza consagvinizării. A murit la vârsta de 39 de ani, fără a lăsa un moştenitor, lucru care a pus capăt domniei habsburgice în Spania.
 
Ioana de Castillia
 
Numită şi Ioana cea Nebună, Ioana de Castillia (1479-1555) a fost regină a Castiliei şi a Aragonului, părinţii săi - regele Ferdinand şi regina Isabella - fiind veri de gradul II.

Fire inteligentă, curiosă şi plină de energie, s-a căsătorit la doar 16 ani cu Filip cel Frumos, fiul împăratului Maximilian I al Imperiului romano-german. Îndrăgostită până peste cap de soţul său, Ioana de Castillia s-a confruntat cu crize grave de depresie şi episoade de agresivitate extremă, cauzate de aventurile amoroase ale lui Filip. Când bărbatul a a murit subit, cel mai probabil de febră tifoidă, trupul i-a fost înmormântat în Granada, regina luând decizia ca inima acestuia să fie purtată la Bruxelles. Opt luni a durat călătoria, timp în care văduva nu s-a despărţit de sicriul soţului.
 
Ferdinand I al Austriei
 
Născut în 1793, Ferdinand I al Austriei a fost rodul relaţiei dintre doi verişori primari atât pe linie maternă, cât şi pe linie paternă: împăratul Franz II şi Maria Theresia de Napoli şi Sicilia. S-a născut cu hidrocefalie, o altă afecţiune comună Habsburgilor. Avea, de asemenea, prognatismul mandibular, epilepsie şi retard mintal. Deşi nu a fost declarat în incapacitate de a conduce, pentru a menţine legitimitatea tronului imperial, Ferdinand a fost încoronat, însă conducerea a fost asigurată de un consiliu de regenţă.
 
Este cunoscut pentru singura sa comandă coerentă: “Sunt împărat şi vreau găluşte!”, replică pe care o rostea când era oprit din a mânca în exces găluşte, având în vedere problemele lui digestive. Una dintre activităţile sale preferate era să se aşeze pe gura coşului de hârtii şi să se rostogolească pe podea.
În ciuda deficienţelor sale, a stat pe tron timp de 18 ani, abdicând în cele din urmă în favoarea nepotului său, Franz Josef. A murit la 82 de ani.
 
Citiţi şi:
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: