Adela Crişan – face poezie în culori. Vezi aici lucrările artistei

Picturile ei au ajuns în expoziţii de pe întreg cuprinsul ţării, dar artista susţine că performanţele elevilor pe care-i pregăteşte sunt cel puţin la fel de importante precum cele personale.

Primul contact cu pictura l-a avut în clasele mici. Şi cum este firesc pentru acea vârstă, totul a început din joacă. Primele desene ale Adelei aveau în prim plan personajele din desene animate, dar în ultimele clase de gimnaziu, a decis să ia arta în serios.

„La început am fost autodidactă, studiam de una singură proporţii, lumini şi umbre. Alegerea liceului de artă a venit ca o opţiune firească. Aici am început să mă „specializez” în peisaje, şi tot în timpul liceului am participat şi la mai multe expoziţii de grup”, îşi aminteşte Adela.

Caută culorile

Artista susţine că-i place să caute culorile şi tocmai de aceea preferă peisajele, pentru că natura îi oferă cea mai mare diversitate de culori. În opinia Adelei, pictura seamănă cu poezie, iar pictorul „face poezie în culori”.

În 2008, artista din Zalău a absolvit cu „magna cum laude” Universitatea de Arte Plastice şi Design din Cluj, iar din toamna aceluiaşi an a devenit din ucenic, dascăl. Pentru a fi profesor cu normă întreagă, Adela predă la trei şcoli – în Zalău, Cehu Silvaniei şi Jibou, făcând zeci de kilometri în fiecare zi. Dar tânăra profesoară spune că merită, pentru că lucrările elevilor pe care-i pregăteşte ajung să fie premiate la diferite conursuri şi olimpiade şcolare.
„Chiar dacă mi-e destul de greu, nu m-am gândit niciodată să renunţ. Încerc să-i impulsionez şi pe copii. Dar, din păcate, părinţii sunt destul de reticenţi. Şi poate pe bună dreptate, pentru că ştiu că arta nu le poate oferi un viitor sigur copiilor lor”, mai spune artista.

Autoizolare în faţa şevaletului

 Propriile proiecte artistice sunt şi un mod de a se refugia de problemele cotidiene. Când simte că are inspiraţie, se aşează în faţa şevaletului şi lasă orice altceva deoparte. „Pictura îmi dă echilibru interior. Sunt momente în care nu mă pot desprinde de şevalet. Pur şi simplu, nu realizez cum zboară timpul când pictez”, declară Adela.

Picturile ei au ajuns în expoziţii din mai multe oraşe ale ţării şi chiar la Muzeul de Artă din Bucureşti. De curând, Adela a devenit şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Cluj, iar, potrivit declaraţiilor ei, „prin afilierea la Uniune mi se deschid mai multe uşi. Sunt invitată în mai multe tabere de creaţie şi astfel sper  voi găsi mai multe locuri în care să expun”.

Profil.

Născută. 5 septembrie 1985, Zalău.
Studii. Universitatea de Arte Plastice şi Design, Cluj Napoca (2008).
Familie. Necăsătorită.

Ce-i place?

Adela susţine că-i place dansul şi se prezintă ca o „persoană petrecăreaţă”. De asemenea, artista ţine foarte mult la prietenii ei şi îi place să petreacă cât mai mult timp împreună cu ei. Iar datorită „fişei postului”, artista spune că iubeşte mult florile şi natura.

Ce nu-i place?

Superficialitatea oamenilor este deranjantă pentru artistă. „Modul simplist în care unii tratează lucrurile mi se pare chair deranjant. Sunt unii care privesc chiar şi pictura strict din punct de vedere material, fără a se gândi la munca depusă de artist”.

Întrebare şi răspuns

Se poate trăi din pictură?

„Pentru mine pictura e mai mult o activitate de suflet. Pictez mai mult din pasiune. Mi-ar fi foarte greu să trăiesc din vânzarea lucrărilor, pentru că în Sălaj, dar nu numai, cererea este extrem de mică. Vând câte o lucrare cam  o dată la două luni, chair dacă preţul lor rareori depăşeşte 500 de lei”.

Cum se simte un artist în Sălaj?

„Avantajul e că judeţul nostru e mic, astfel că grupul nostru de artişti (destul de redus şi acesta) este strâns legat. Ne întâlnim des, comunicăm, vorbim despre proiectele artistice. Dezavantajul constă în faptul că arta nu este sprijinită de autorităţi. Până în momentul de faţă, eu nu am reuşit să primesc un loc unde să-mi organizez un atelier”.