75 de ani la moartea lui Valentin Coposu, tatăl Seniorului. Cum s-a refugiat familia Coposu din calea horthyştilor
0Protopopul Valentin Coposu a fost una dintre personalităţile marcante ale Sălajului. Născut în 1 noiembrie 1886, în localitatea sălăjeană Cioara, a fost preot în Bobota şi s-a căsătorit cu Aurelia Anceanu, cu care a avut şase copii. Printre ei, s-a numărat şi Corneliu Coposu.
În urmă cu 75 de ani, în 28 iulie 1941, protopopul Valentin Coposu trecea în eternitate, la doar 54 de ani. Istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, este convins că problemele de sănătate ale protopopului au apărut în ultimul an al vieţii sale, din cauza necazurilor care s-au abătut asupra familiei Coposu.
După 30 de ani petrecuţi în localitatea sălăjeană Bobota, Valentin Coposu s-a văzut nevoit să părăsească satul, întrucât figura pe lista neagră a autorităţilor maghiare, ca semnatar al Marii Uniri. „Dovadă este faptul că, la intrarea în sat, trupele horthyste au întrebat unde stă preotul Coposu. Din fericire, familia Coposu părăsise localitatea cu o zi înainte, în 5 septembrie 1940“, susţine Marin Pop. Potrivit acestuia, Iuliu Maniu a aflat despre listele negre pe care le întocmeau autorităţile maghiare şi pe care trebuia să le ducă la îndeplinire trupele horthyste şi a ajutat familia protopopului să se refugieze la Blaj.
Valentin şi Aurelia Coposu, alături de fiul lor, Corneliu Coposu FOTO Arhivă Marin Pop
„În acest sens, protopopul Coposu a fost chemat la Blaj, în 4 septembrie 1940. Totodată, Iuliu Maniu l-a trimis pe secretarul său personal, care nu era altul decât Corneliu Coposu, la Şimleu, cu o misiune specială: să ceară un autobuz de la proprietarul Mera, să încarce în el arhiva familiei Maniu de la Bădăcin, să o ia pe sora sa, Cornelia, de la Bădăcin, să se deplaseze, apoi, la Bobota, să-şi ia familia şi să plece de urgenţă la Blaj. Era în după-amiaza zilei de 5 septembrie când, după cum povesteşte doamna Flavia Coposu, fratele ei şi-a făcut intrarea «palid, grăbit şi cu figura foarte marcată», în casa familie sale din Bobota. Au părăsit localitatea într-o jumătate de oră, luându-şi doar câteva obiecte de strictă necesitate. Restul a rămas la Bobota şi s-a prăpădit. Nimeni nu a mai aflat nimic ce s-a întâmplat cu toată averea agonisită de familia Coposu“, precizează Marin Pop într-o lucrare publicată în revista Caiete Silvane.
Întemniţat în Ungaria
În 1918 a fost ales deputat al cercului electoral Şimleu Silvaniei, pentru a merge la Alba Iulia să voteze Unirea. Istoricul spune că după fixarea liniei demarcaţionale în Sălaj, populaţia românească rămasă în afara ei a trăit câteva luni sub teroarea instaurată de bandele maghiare bolşevizate. Valentin Coposu şi alţi fruntaşi politici ai românilor din zona Şimleului au fost arestaţi şi acuzaţi de „trădare de patrie“, fiind întemniţaţi, mai întâi la Şimleu, apoi la Nyregyhaza şi Budapesta.
Despre arestarea şi calvarul suferit de tatăl său în închisorile din Ungaria, Flavia Coposu punctează, conform istoricului din Sălaj: „La noi tata nu povestea foarte multe. Nici măcar nu ne povestea cum l-a batjocorit. Ne povestea bunica că, după foarte scurt timp de la Unire, i-a arestat pe toţi semnatarii şi i-a dus pe jos până la Carei, până unde se termina România şi în fiecare post angaja oameni care înjura şi scuipa şi-i făcea valahi puturoşi şi la tata o zis că era solid, nu era gras, că-l tăiem bucăţi şi facem cârnaţi sau slănină... Şi i-au dus pe jos din Bobota până în Carei. Pe jos, din post în post“.
Schimb de ostatici
Lotul de ostatici sălăjeni a fost transportat de la Carei, prin Debrecen, ajungând la Nyregyhaza. De acolo, au fost transportaţi la Budapesta. „Din lotul de ostatici făcea parte şi mama lui Iuliu Maniu, care a fost arestată împreună cu familia sa. Aflând acest lucru, Iuliu Maniu l-a luat ostatic pe Kohn Moric, tatăl lui Bela Kun – cel care a instaurat în Ungaria un govern bolşevic – şi l-a internat într-un hotel din Făgăraş. După lungi tratative, la cel mai înalt nivel, deoarece a intervenit şi primul ministru Ion I.C. Brătianu, s-a ajuns la un schimb de ostatici, care a avut loc la Tiszafured, în 23 mai 1919“, subliniază Pop.
Familia Coposu, la cununia preotului Valentin Coposu cu Aurelia Anceanu FOTO Arhivă Marin Pop
Reîntors acasă din temniţele ungureşti, preotul Valentin Coposu s-a implicat în reorganizarea despărţământului Astrei, din Şimleu, a devenit membru al Biroului electoral central Sălaj şi membru marcant al Partidului Naţional Român. A ajuns protopop al tractului Şamşud şi apoi Supur, preşedintele plasei Supur a PNŢ, dar şi membru al Ligii Antirevizioniste, consilier judeţean. După ce s-a refugiat din Bobota, la Blaj, tatăl Seniorului a fost numit preot la Coslariu, unde, susţine Marin Pop, intr-un singur an a ridicat o nouă biserică în roşu.
Îngropat în Cimitirul Bellu
Ultima dorinţă testamentară a protopopului a fost aceea de a fi îngropat în „ţintirimul“ bisericii din Bobota, alături de şase membri ai familiei. Acest lucru nu a fost, însă, posibil, întrucât, din cauza vitregiei vremurilor, familia nu a revenit în satul sălăjean.
Potrivit cercetătorului ştiinţific, în 2008, cele două surori ale lui Corneliu Coposu care mai sunt în viaţă au decis să ducă osemintele tatălui lor, de la Coşlariu, lângă Blaj, în Cimitirul Bellu din Bucureşti, „ca să aibă cineva să-i aprindă o lumânare şi să spună o rugăciune“. Acolo se odihnesc soţia sa, Aurelia, fiicele Cornelia şi Doina, fiul Corneliu şi nora Arlette.
Aurelia Coposu, născută Anceanu FOTO Arhivă Marin Pop
De deshumarea lui Valentin Coposu s-au ocupat preotul ortodox din Coşlariu şi cel greco-catolic din Mihalţ, aceştia spălând osemintele cu vin. „I-au găsit calota craniană, câteva oase şi încuietoarea de la Evanghelierul cu care a fost înmormântat în 1941“, menţionează Marin Pop. Potrivit Flaviei Coposu, în momentul în care a ajuns împreună cu sora sa, în cimitir era plin de lume: „Tot satul o venit. Nu ne aşteptam. Nici nu l-au cunoscut pe tata“.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
