Povestea preotului din Vaslui care salvează copiii de la analfabetism. A ridicat un centru social vânzând cizme, iar azi schimbă destinele celor năpăstuiţi

Părintele Paraschiv a reuşit să impresioneze o ţară întreagă

Într-un colţ de Românie săracă, un tânăr preot este considerat un adevărat înger al copiilor săraci. Părintele Mihai Vasilică Paraschiv, paroh în satul vasluian Parpaniţa, este cel care îşi dedică viaţa celor sărmani şi educării copiilor din zonă.

În 2017, una dintre cele mai frumoase poveşti care a impresionat opinia publică din România a fost cea a Paraschivei, tânăra de 25 de ani din Parpaniţa admisă la Facultatea de Medicină din Iaşi, cu media 9.40, după ce a abandonat şcoala în clasa a VI-a şi a reluat-o abia la 17 ani, urmând cursuri la fără frecvenţă şi învăţând de una singură.

În spatele acestui succes colosal se află preotul Paraschiv, cel care, alături de familia sa, au determinat-o pe Paraschiva să-şi reia şcoala. 

”Paraschiva este exemplul că se poate. Dacă ea a putut, atunci şi alţii pot”, mărturiseşte părintele Paraschiv, a cărui mare mâhnire o reprezintă lipsa de implicare a familiilor pentru educarea propriilor copii. Însă pentru asta luptă el. Să schimbe destinele unor copii, aparent, fără nicio şansă de viitor.

Povestea părintelui Paraschiv îşi are începuturile în anul 2007. În urmă cu zece ani, proaspăt absolvent de Teologie, a fost repartizat într-una dintre parohiile sărace ale judeţului Vaslui. Ajuns în sat, tânărul preot avea să afle că şcoala comunităţii, ce tocmai fusese reabilitată, stă cu lacătul pe uşă, fiind obiectul unei anchete penale a DNA. Ancheta se află în derulare şi în ziua de astăzi, iar şcoala este tot cu lacătul pe poartă.

Copiii navetişti, cu risc de abandon şcolar

În timp ce şcoala nouă se degradează de la un an la altul, copiii din sat, de la cei mai mici până la cei mai mari sunt nevoiţi să facă naveta la Negreşti. Adică mai bine de 10 kilometri în fiecare zi. Multe dintre familii renunţă la studiile copiilor după finalizarea celor opt clase.

Când a aflat că în centrul satului o scoală nouă stă nefolosită, iar copiii sunt nevoiţi să facă naveta într-o altă localitate, părintele Paraschiv şi-a propus să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a reda copiilor din sat dreptul la o educaţie normală.  

Preotul de la Parpaniţa şi soţia lui, de profesie educatoare au căutat soluţii pentru a-i încuraja pe copii să nu renunţe la şcoală, iar proiectul lor avea să prindă contur la începutul anului 2008, când a fost sunat de fratele său din Spania, care i-a spus că patroana la care lucra avea o grămadă mare de încălţăminte şi voia să-i dea foc. L-a întrebat dacă nu vrea să-i trimită încălţările pentru a le da oamenilor nevoiaşi din sat.

Cum s-au pus bazele centrului social

„La telefon, nu mi-a spus ce fel de încălţăminte este. A trimis coletul prin curier, n-am plătit niciun leu, dar mă trezesc cu vreo 600 de perechi de cizme înalte, cu toc. Şi atunci mi-am pus întrebarea: «Ce fac eu cu ele?». Ştiam că în parohia pe care o păstoresc sunt oameni trecuţi de 50 de ani, nu puteam să le ofer aşa ceva“, povesteşte părintele Paraschiv.

Aşa arată astăzi sala unde copii vin să-ţi facă temele sau să se pregătească pentru examene cu voluntari

A vorbit cu preoteasa şi s-au gândit să le valorifice într-un fel. „Ea era la facultate pe vremea aceea. S-a încălţat cu o pereche de cizme, mergea cam greu, că nu este învăţată cu tocuri, dar aşa a început să facă reclamă cizmelor, printre colege. Şi, rând pe rând, au început să vină curioşi, ne întrebau cât costă cizmele, le spuneam că nu sunt producător, sunt preot şi să dea cât vor pe ele, că donează bisericii“, povesteşte părintele Paraschiv.  Şi aşa s-au adunat aproximativ 7.000 de lei.  

Banii aveau să fie începutul unui proiect îndrăzneţ despre care nici localnicii nu ar fi crezut că ar putea fi realiza: un centru social care să se adreseze persoanelor aflate în dificultate şi, mai ales, copiilor. 

Centrul a fost ridicat în curtea bisericii, pe durata a doi ani, fără a se plăti un leu manoperă. Fiecare sătean a ajutat acolo unde se pricepea. Ulterior, parohia a primit şi un ajutor de 50.000 de lei de la Ministerul Culturii. Construcţia centrului social a fost finalizată 2010. În cadrul centrului au fost amenajate o bucătărie cu sală de mese, o sală de conferinţe, un mic muzeu şi o bibliotecă. ”Bibliotecară” a fost desemnată Paraschiva (foto jos), tânăra care abandonase şcoala în clasa a VI-a. Ea este cea care a ţinut evidenţa cărţilor, peste 600 de volume, primite din donaţii.

Impresionat de drama familiei Apostol, care trăia într-o sărăcie cruntă într-o casă dărăpănată, preotul Paraschiv, i-a promis Paraschivei şi surorii acesteia, după moartea tatălui lor,  că le va fi un adevărat tată şi le va construi cu sprijinul comunităţii o casă nouă, însă cu o singură condiţie: să se reapuce de şcoală. Fata a respectat condiţia, iar preotul, sprijinit de localnici, le-a ridicat o casă nouă. Iar Paraschiva este doar unul dintre copiii din sat care s-a bucurat de susţinerea Bisericii.

Părintele Paraschiv încearcă să-i implice pe toţi copiii din sat în diverse activităţi. La centrul social, copiii îşi pregătesc temele alături de voluntari şi sunt incluşi în diverse proiecte sociale.

„În sat sunt în jur de 100 de copii. Toţi trec pe la centru când vin de la şcoală, pentru că ştiu că le mai dau câte o bomboană. Îi mai pun şi la mici treburi, le mai dau câte o sarcină, să măture, lucruri pentru vârsta lor, pentru care primesc câte un bănuţ. Copiii trebuie învăţaţi că orice ban este muncit. Din păcate, cu tinerii din ziua de astăzi este o mare problemă: încearcă să câştige bani mulţi şi uşor. Aleargă pe toate căile şi intră în tot felul de medii, unele nocive“, afirmă preotul Vasilică Mihai Paraschiv.  

Impresionaţi de implicarea preotului Paraschiv, anul acesta români din toate colţurile ţării s-au mobilizat pentru a veni în sprijinul copiilor din Parpaniţa cu diverse forme de ajutor. 

Preotul din Parpaniţa: ”Nu vă opuneţi educaţiei copiilor! Paraschiva este un exemplu că se poate”