Severinul de odinioară, printre primele optsprezece mari centre urbane ale României
0
În 1906, Severinul număra 3.119 case, 62 de străzi şi o populaţie de 23.769 locuitori. Vila "Evelyn", în stil elveţian (distrusă de bombardamentele din 1944), Casa "Sabethay" (azi Muzeul de Artă), sau Casa "Vlahos", sunt câteva din construcţiile reprezentative ale bunăstării severinene din "Belle Époque".
Între anii 1905-1907, în Grădina Publică a oraşului, se construieşte Uzina Electrică, echipată cu trei motoare Diesel-Sulzer de 120 CP fiecare, iar între 1907-1910 este edificată Baia Comunală, Severinul fiind printre puţinele oraşe care la acea dată dispunea de o asemenea facilitate. Tot în 1907 este desăvărşită acoperirea cu pietre cubice de bazalt a bulevardului Carol I, începută în 1892 şi a "Străzii Mari" (Strada Traian).
În 1910, simbol al solidităţii capitalului financiar severinean, este înfiinţată Banca Populară „Dunărea” (până în 1949). În octombrie 1910, în prezenţa prim-ministrului Ion Brătianu, însoţit de miniştrii Alexandru C. Constantinescu şi V.G. Morţun, sunt puse pietrele fundamentale care inaugurează lucrările la Fabrica de apă şi concomitent, la Castelul de apă, alimentarea făcându-se direct din Dunăre. Edificii emblematice în arhitectura oraşului, Castelul de apă (1910-1913) este realizat dupa proiectul inginerului Elie Radu, iar hala "Radu-Negru" (1904-1906), monument arhitectural reprezentativ al comerţului severinean, este zidită după planurile arhitectului C. I. Gabrielescu. La 3 noiembrie 1909 se pune piatra de temelie a Palatului Culturii (Teatrul), care va fi ridicat după planul arhitectului Grigore Cerchez. Până în 1911 apar Fabrica de gheaţă, Fabrica de tuburi din ciment, trei Fabrici de săpun, o Fabrică de lumânări şi două Fabrici de cărămizi.
În 1911, începe maxima dezvoltare a Severinului, care ţine până în anul 1915, perioadă în care "comuna" Turnu-Severin este electrificată, pavată, alimentată cu apă la standarde europene şi canalizată. Tot în 1911 se fac demersuri pentru introducerea iluminatului electric, având în acest sens o primă propunere de la fraţii Schmidt de la Topleţ (40 km depărtare de Turnu Severin), care aveau sursă prin cădere de apă, dar planul nu este acceptat. Începe zidirea Palatului Cultural “Teodor Costescu” 1912. Tot în 1912 este desăvărşit în stil englezesc Parcul Rozelor şi inaugurat Aerodromul. La 1 august 1912 este dat în exploatare circuitul special telefonic dintre Turnu Severin-Vârciorova-Orşova, asigurând legăturile telefonice cu Austro-Ungaria. Industria morăritului şi panificaţiei a fost printre cele mai prospere din oraşul Turnu-Severin. În 1914 funcţionau în Turnu-Severin morile "Graf", "Sabetay", "Schwarz" şi "Moara de foc", fiecare cu fabrică de pâine. Până în 1914 sunt desăvârşite canalizarea (începută în 1892) asfaltarea şi pietruirea completă a tuturor străzilor, inclusiv cele din suburbii. Cea mai mare parte a străzilor sunt bordate cu pomi (teiul în mod particular). Oraşul îşi păstrează în continuare caracterul cosmopolit, la tot pasul auzi vorbindu-se "nemţeşte".
În 1914, cu un număr de 700 de muncitori, Şantierul Naval severinean este cel mai mare şantier fluvial din ţară, şi unul dintre cele mai importante şantiere de pe întreaga Dunăre, aici construindu-se cele mai mari vase fluviale ale ţării: "Principele Carol", "Giurgiu", "Călăraşi", "Domnul Tudor". În 1915 este înregistrată Fabrica de Produse Zaharoase "Cerna". Tot în 1915 este înfiinţată Căpitănia Portului (până în 1990). Dunărea este şi rămâne inima de care este legată existenţa Severinului. Eugène Pittard (1867-1962), antropolog elveţian de origini genoveze, vizitând Severinul în ajunul Primului Război Mondial, scrie următoarele: "După Verciorova, Turnu-Severin, aşezat într-un amfiteatru, prezintă clocotul unui comerţ fluvial intens al cărui echivalent nu-l găseşti decât departe, sus, în amontele fluviului".
În perioada interbelică Turnu Severin ajunge printre primele optsprezece mari centre urbane ale României. În portul Severinului se află sediile de Curse regulate pe Dunăre între Regensburg şi Galaţi ale Societăţilor N.F.R., ale Societăţii austriece de navigaţie (D.D.S.G), ale Societăţilor de navigaţie Iugoslavă şi Cehoslovacă, precum şi ale Societăţii maghiare de navigaţie (M.F.T.R.). Tot în 1919 este înfiinţaţă noua Vamă Turnu-Severin (până în 1989). Între 25-16 Mai 1919 izbucneşte greva ceferiştilor de la Atelierele CFR din Bucureşti, grevă căreia i se alătură şi cei din Turnu Severin. În 1919, continuă extinderea oraşului şi spre nord, dincolo de Bulevardul T. Vladimirescu, păstrându-se planul cu străzi perpendiculare cum a fost conceput în planul iniţial.
Tot în 1919 este înfiinţat Liceul de fete (azi Colegiul "Gh. Ţiţeica). În aprilie 1919, severinenii o salută pe Regina Maria, în trecere dintr-o vizită la Paris, cu ocazia Conferinţei de Pace. Tot în 1919 iau fiinţă "Biblioteca Populară Izvoraşul", "Biblioteca folcloristică" şi "Biblioteca muzicală", conduse de preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistriţa. La 18 aprilie 1920 revin la Turnu-Severin comandamentele militare româneşti ale "Grupului Tisa" şi "Zonei Militare O (MZO)" care participaseră la zdrobirea sovietelor maghiare şi la ocuparea militară a Ungariei. La 29 septembrie 1921, în Turnu-Severin, este semnat contractul dintre Comisia de lichidare a Băncii Austro-Ungariei de pe teritoriul României şi statul român. La 1 octombrie 1921 se deschide Biblioteca, care primeşte donaţie de la Ioan Gh. Bibicescu, 40.000 de volume. În mai, 1922, la Severin se află în trecere familia regală a României ca să o conducă pe viitoarea regină a Iugoslaviei, Prinţesa Mărioara. La 20 mai 1924, odată cu inaugurarea "Palatului Cultural" (început în 1912), preotul Coriolan Buracu, originar din Mehadia, este numit primul său director. Oraşul devine o metropolă a culturii prin iniţiativele Liceului "Traian" şi a instituţiilor ce funcţionau în saloanele impozante ale Palatului Culturii: biblioteca, muzeul, teatrul, cinematograful, Ansamblul coral "Doina", Societatea "Lumina", Universitatea Liberă, acestea continuând şi în timpul regimului comunist. Tot în 1924 este construit internatul liceului "Traian" (actualul local al muzeului "Portile de Fier"). Banca Populară „Albina”, bancă severineană de marcă a epocii interbelice, este inaugurată în 1925 (până în 1948).
Începând cu 1927 şi până în 1932, economia severineană intră într-o perioadă de recesiune severă. Sunt falimentate 69 de firme importante. În 1928, în Parcul Rozelor, începe construcţia Monumentului Eroilor din Primul Război Mondial. În 1927, în comunitatea ebraică severineană este instituită o filială a unei alte ramuri sioniste pentru copii şi tineret, Zionist Youth. În 1928, "Annuaire de la Franc-Maçonnerie Universelle", din Berna, printre cele zece loji masonice în obedienţa Marii Loji Naţionale din România citează şi loja "Lumina" din Turnu Severin. În ziua de 3 iunie 1929, însoţit de Regina mamă, Elena, regele Mihai vizitează Turnu Severin. Tot în 1929, ia fiinţă primul Club Sportiv de fotbal "Sborul", o ramură sportivă a Căilor Ferate Române (în 1934 echipa îşi schimbă numele în "CFR Turnu Severin"). Între 1929 – 1930, firma Siemens execută electrificarea oraşului. Comisia Muncii în Portul Turnu Severin este înfiinţată în 1931 (până în 1948). În 1932, Leopold Banch, înfiinţează fabrica de pălării "Testa" cu o producţie de 162 mii pălării anual. Fabrica îşi va închide porţile în 1948. La 5 Mai 1932, organizat de Petre Sergescu, începe al doilea Congres internaţional al matematicienilor români. Poliţia oraşului Turnu Severin este înregistrată în anul 1933. În acelaşi an, la 22 aprilie, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, este sărbătorit centenarul fondării noului oraş. În acelaşi an este terminat Monumentul Eroilor severineni, opera a arhitectului State Baloşin, a sculptorului Teodor Burcă şi a pietrarilor severineni Carol Umberto şi Eugenio Ferrari. La 9 iunie 1936, La Şantierul naval, în prezenţa Regelui Carol al II-lea şi al preşedintului Cehoslovaciei, Eduard Beneṣ, are loc lansarea vaporului "Regele Carol II".
Citeşte şi:
FOTO Timişoara acum 100 de ani, în ultimul mandat al celui mai longeviv primar
FOTO Slatina anilor 1900: trotuare pavate cu bazalt, baluri ale ofiţerilor şi o atmosferă boemă
Se încarcă comentariile...
