Puţin despre nimic

Ei de obicei le ştiu pe toate. Apoi îţi demonstrează prin diminutive că au fost cu toţi şi peste tot. Cu Traian când era mic, au stat la whiskey, au mers la pescuit cu Sorinel la el la ponton, la grătar cu Mirciulică poetul.

Vorba unui editorialist, se confundă cu reuşitele, se consideră părtaş la demolarea unora, el câştigă sau îl face pe altul să piardă alegerile, într-un final îşi pierde identitatea, după o viaţă transpirată în spatele unui calculator. El este un blog, nu discuta, ci dă comment-uri, add-uri şi twitere deoarece omul normal nu-i poate aprecia şi adula superioritatea artificială închipuită. Mai exact, bate câmpii despre probleme internaţionale, fără să aibă habar unde este Periprava. El este specialistul care ne urăşte pentru că nu merităm să ne salveze, cum îndrăznim să nu apreciem dictoanele scuipate peste băştinaşii cu carmace din Deltă, care înfulecă peşte prăjit şi trag la samagon spre distracţia domnilor de la metropolă. Se gudură doar când altul mai tare le ordona subtil dar direct. „Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile“, spune odată un băiat deştept care a golit de bani câteva mii de români, iar apoi s-a retras la relaxare în Deltă.
Aceasta este eticheta care rămâne pe fruntea oricărui „specialist“ care se dă exemplu de integritate morală şi curăţenie intelectuală. De mult timp pescarii nu mai dau peştele pe vodcă, aşa cum dădeau băştinaşii aurul pe mărgele, iar falşii profeţi, care încearcă să umble la setcile altora, sunt rapid daţi la fund. Cei care fac strategii despre combaterea braconajului, nu au văzut în viaţa lor un braconier în carne şi orașe. Cei care ţin prelegeri despre modul în care se„ greblează“ fonduri europene, sau de tot felul, ar trebui ca măcar odată să încerce să scrie un proiect, ca apoi să poată vorbi, dar e mai uşor să zici „lasă că ştim noi cum se face“. În fond, când eşti obişnuit cu tălpile, indiferent de ce culoare, e mult mai simplu să fii preş, dar să consideri că dacă te calcă mulţi în picioare, eşti un om frecventat şi consacrat, e doar o biată iluzie.