Totuşi, dacă eşti ministrul Educaţiei parcă n-ar fi normal să-ţi
schimbi opinia de la o zi la alta, în privinţa testelor PISA. România îşi fură singură căciulă, în absenţa
unui sistem riguros şi obiectiv de evaluare a progresului şcolar din educaţie.
Ani de zile ne-am culcat pe iluzia că avem rezultate formidabile la examenele
naţionale. De fapt, mistificări,
minciuni şi fraude cât cuprinde.
Ce rămâne după primul CExN al PSD prezidat de noul şef interimar al
partidului, dl. Marcel Ciolacu, CExN desfăşurat miercurea trecută?
Se tot vorbeşte despre „dezastrul din şcolile
româneşti”. Eu unul cred că e un dezastru, dar nu din cauza testelor PISA; şi
sunt de acord cu cei care s-au întrebat dacă un elev din ţările care excelează
la PISA ar face faţă sistemului de învăţământ românesc.
Opera Naţională Română din Bucureşti a reluat cu ocazia Zilei Naţionale a României 2019 reprezentarea operei O scrisoare pierdută de Dan Dediu, considerând probabil că nimic nu poate fi mai naţional decât acest titlu care ne defineşte şi când ne place şi când nu ne place.
1. PATRU GENERAŢII CULTURALE. Ele – generaţiile culturale – pot fi în număr de patru. Prima generaţie este a întemeietorilor. Ei defrişează spaţiul entropic al naturii şi, în esenţă, sau prin extensie, al Existenţei. Ei sapă şi aşază temeliile solide pentru ceea ce va fi. Întemeierea se face întotdeauna pe orizontală, în punctul de intersecţie şi delimitare dintre adânc şi înalt.
O invitaţie scandaloasă a fost înaintată de primarul capitalei României, Gabriela Firea, către omologul său sovietic din Republica Moldova: Ion Ceban. Gestul arată de fapt legăturile ombilicale existente pe cale politică între diverse fracţiuni controlate pe cele două maluri de Prut de către Moscova.
După fiecare asemenea reuniune la nivel înalt urmează tradiţionala perioadă în care se transmit mesaje. Baletul diplomatic începe imediat, de regulă cu o conferinţă de presă ţinută de Secretarul General, apoi, în aşa numitele „săli de presă naţionale” liderii statelor membre se întâlnesc cu reprezentanţii presei din ţările lor.
Tot ce îmi doresc azi şi în săptămânile care urmează e să văd părinţi care se bucură mai mult de ceea ce au, fără gândul la ce mai au de cumpărat, profesori care se bucură că au o meserie care le poate aduce atâta împlinire pentru că asistă la dezvoltarea fiinţelor umane.
Ce are de făcut NATO pe viitor? Şi cum să reacţioneze UE şi, în genere, vestul, la terorismul de stat exportat de Rusia lui Putin şi de alţi actori răsăriteni?
Începe. A trecut o lună de aparentă linişte, iar minele lăsate de PSD încep să explodeze, una câte una, în faţa guvernului "temporar" condus de Ludovic Orban. Acum vine rândul Sănătăţii, aşa cum era lesne de anticipat, pentru cine are ochi de văzut.
A trebuit să fie date publicităţii rezultatele testelor
PISA şi a mai fost nevoie ca ministrul Educaţiei, d-na Monica Anisie, să
încerce să minimalize într-un mod cel puţin neinspirat adevărul conţinut în
ele, şi anume că mult prea adesea şi în mult prea multe locuri profesorii se
fac că predau, iar elevii mimează învăţarea, şi toată lumea a sărit ca arsă.
Printre multele ţări misterioase din imaginarul
românesc se numără şi o ţară
a Norocului, iar în Mitologia lui Tudor Pamfile se regăsesc mai multe poveşti pe
această temă, unele dintre ele de circulaţie şi
prin ţările slave.
Un costum de doi lei, o scufie roşie îndesată pe cap şi o lopată de vată pironită sub nas, iaca Moşu'. Fâl-fâl, toată ziua prin jungla urbană la vânătoare de roni.
N-am înţeles intervenţia de joi a preşedintelui pe tema
educaţiei. Domnia sa pare că minimalizează proporţiile dezastrului în care se
afla educaţia noastră. Când eşti pe ultimul loc în Europa la matematică şi penultimul
la ştiinţe, când 47% dintre elevii de 15 ani nu stiu cele 4 operatii, iar 44% nu
înţeleg ce citesc, ce alte argumente îţi trebuie ca să realizezi proporţiile
dezastrului?
Summitul NATO de la Londra a fost
ocazia cu care multe din temele politicii interne a statelor membre,
turbulenţelor din relaţiile internaţionale şi eşafodajul global de securitate
au putut fi abordate franc, principial şi deschis.
Aşadar, un dar de Moş Nicolae, o carte atât de frumoasă, dedicată ,,Totuşi toamnei" şi inspirată de
marea poezie de iubire a marelui poet Adrian
Păunescu, editată ca un obiect de artă, de păstrat mereu pe noptieră,
aproape de visurile frumoase pe care le merităm într-o lume care pare să fi uitat
că există şi suflet, că mai există şi iubire, că mai există şi anotimpuri cu
farmecul lor unic încă,
Acum vreo 170 de ani, cînd începea povestea asta cu modernizarea României prin ancorarea în Vest – şi trebuie să scriu odată despre neopaşoptismul de azi –, s-a plecat cu entuziasm, apoi s‑a resimţit foarte rapid prăpastia dintre ţara reală şi ţara legală.
Rândurile care urmează au şi nu au legătură cu politica. Mi-a luat ceva să le scriu, lăsând să se decanteze lecţiile unor zile lungi şi nopţi scurte din ultima perioadă.
În atenţia dnei ministru Monica Anisie, cu referire la consiliile şi colegiile pe care noul Minister al Educaţiei şi Cercetării (MEC) le are în componenţă şi implicit în fila de buget.
Da, aşa este:
diaspora a votat masiv, ajungând la un milion de exerciţii ale libertăţii. Cu
toate acestea, nici până acum nu ştim numărul real al compatrioţilor risipiţi
prin lume. Este o realitate care ne scapă printre degete.
Într-o seară ieşise din casă să-şi cumpere pâine. Stătea la semafor, când un tânăr s-a apropiat şi s-a uitat la geanta pe care o ţinea pe umăr. Sau poate nu acolo s-a uitat, dar aşa i s-a părut ei. „Pot să vă întreb ceva?“, a zis, apoi a întins mâna şi a continuat: „Eu sunt Manuel. Scuze! Eu sunt Manuel“.
Sume importante de bani intră lunar, în buzunarele statului, care în loc să garanteze serviciile medicale asiguraţilor din sistemul de sănătate ce-şi plătesc onest, cotizaţia, îi mai taxează de ”N” ori prin costurile analizelor plătite. Evident, nimeni nu-i despăgubeşte pe bolnavi pentru cheltuielile suplimentare pe care sunt obligaţi să le facă. În mod normal, fiecare asigurat ar trebui despăgubit pentru costurile analizelor plătite.
