VIDEO „Moş Crăciun şi prietenii săi“, viralul care l-a făcut celebru pe „cunoscutul fabulist şî epigramist Petre“

O secvenţă dintr-o emisiune realizată în urmă cu mai bine de 10 ani la o televiziune locală face senzaţie pe internet. În imagini apare moderatorul şi invitatul său, Petre, „un cunoscut fabulist şî epigramist”. Mai mulţi timişoreni au declarat că filmarea a fost realizată în studioul unei televiziuni locale din Timişoara.

Un filmuleţ postat pe Youtube în 2008 continuă să facă furori pe internet. Înregistrarea este realizată, potivit mai multor timişoreni, în urmă cu mai bine de 15  ani în studioul Tele Europa Nova, o televiziune locală din Timişoara, acolo unde moderatorul, despre care se spune că ar fi un anume Vasile Bucur, zis Uica, avea o emisiune dedicată poeziilor în grai bănăţean.

În filmuleţul de câteva secunde pot fi văzuţi moderatorul şi Petre, „un cunoscut fabulist şi epigramist”, pe care nu am reuşit încă să îl identificăm. Hazul filmuleţului este dat de momentul în care moderatorul îl întreabă „de unde eşti, Petre?”, iar invitatul ignorând total întrebarea moderatorului începe să citească poezia „Moş Crăciun şi prietenii săi”. În aceste versuri acţiunea se petrece „într-o zonă muntoasă cu păduri de braji”.

„Traducerea” viralului, făcută de un student

În anul 2014, Asociaţia Culturală Make a Point a organizat un a patra ediţie a concursului de critică de film pentru studenţi „Viorica Bucur”, cu tema Viral Video. Câştigător a fost desemnat Isaac Ionescu, student în anul I la Teatru şi Televiziune − UBB Cluj Napoca, cu analiza viralului „Moş Crăciun şi prietenii lui”.

Fără a avea detalii legate de realizarea filmării, tânărul a plecat de la premiza că înregistrarea a avut loc în studioul unei televiziuni locale din Moldova, iar invitatul este, mai mult ca sigur, un cunoscut scriitor din capitală. Pornind de la această presupunere, Isaac Ionescu a realizat o analiză a viralului, pe care o redăm integral.

Materialul începe cu moderatorul prezentându-şi derogatoriu invitatul drept „fabulist” şi „epigramist”, reducându-i din start arealul literar. Continuând minimalizarea prestigiului scriitorului, acesta face apel la o expresie colocvială: „l-am luat printre noi”, şi astfel, reduce importanţa actului de prezenţă şi ciobeşte din aura culturală asumată scriitorului. În plin puseu sarcastic, moderatorul descrie presupusele fabule: „chiar dacă nu-s toate în grai”. Această remarcă, este, desigur, un atac la persoană. Moderatorul vrea să spună „scuză-ne, te rog, dacă telespectatorii mei provinciali nu îţi vor înţelege exprimarea elevată de Bucureşti”. Vorbitorul critică aroganţa etnocentrică a Centrului închis în propria bulă, precum şi posibilitatea redusă a periferei de a se afirma într-un spaţiu cultural deja monopolizat. Astfel, avem de-a face cu un clasic conflict de clasă. Sindrom autocolonizator sau răbufnire la adresa breslei instituţionalizate?

Demersul moderatorului continuă. De data aceasta, ultracinicul „el, fiind din altă zonă…” este valorificat imediat de o atent plasată interogaţie retorică: „tu de unde eşti?”. Asemenea unui diss dintr-un rap battle autohton, urmează o tiradă rapidă de replici dure cu referinţă la provenienţa epigramistului, („de unde eşti?”, „de unde”?) În acest moment, sensul întrebării şi conotaţiile alăturate sunt evidente pentru telespectator: anihilarea totală. Moderatorul atinge paroxismul vulgarităţii nu atât când îşi îndeamnă interlocutorul să fie lucid, cât în momentul când îi spune pe numele mic: Petre. Pe întinsul câtorva replici, moderatorul ajunge de la simplă prezentare la desfiinţare completă. Apelând la artilerie progresiv mai grea, el pregăteşte terenul de luptă pentru o victorie preasumată.

Din punct de vedere narativ, mare parte a desfăşurării acţiunii a avut loc până în acest punct. Climaxul, în schimb, îl reprezintă cele câteva secunde încordate de tăcere ce urmează. Camera urmăreşte fidel centrul de fugă al discuţiei şi, printr-o panoramare înceată de la interogator la interogat, transpune cât se poate de viu ostilitatea, raporturile de putere care s-au format pe nesimţite: el, moderatorul, pune sub semnul îndoielii prezenţa, autoritatea şi simbolul pe care superstarul-oaspete Petre îl reprezintă. Funcţia referenţială a comunicării prezente a fost înlocuită de cea fatică.

Într-un moment de genială teatralitate, Petre priveşte sobru camera, apoi interlocutorul. Ignorând deliberat tot şirul de întrebări, rosteşte grav binecunoscuta sintagmă: „Moş Crăciun şi prietenii săi”. Intervenţia survine ca o ruptură de context, autorul replicii vrând prin aceste simple vorbe să anuleze tot subtextul violent al moderatorului. Prin aceste cuvinte, Petre nulizează aparent conflictul de clasă, insinuând că până şi o poveste cu Moş Crăciun e mai relevantă decât ura nedisimulată a moderatorului. Începutul poveştii este, evident, o fabricaţiune de moment, fapt dovedit chiar de clipele de tăcere şi intens efort mental ale lui Petre. Privitul în carte este un gest pur simbolic care, la fel ca în psihanaliza lui Zizek, nu serveşte decât construirii unei ficţiuni la care să adere ambele tabere: dacă eu mă prefac că citesc şi tu mă asculţi, crezând că citesc, iar eu ader la fantezia ta în care eu citesc, e ca şi cum aş citi cu adevărat.

De aici încolo, interpretarea e largă, căci Petre rosteşte „într-o zonă muntoasă, împodobită cu păduri de braji”. Nu este cert dacă acesta reprezintă începutul presupusei opere literare sau, la fel cum bine a observat criticul literar x01muierapid29 în secţiunea de comentarii, este „un iscusit pretext de insultă” aflat în continuarea subtextului violent al moderatorului — căci, nu-i aşa, propoziţia ar putea foarte bine să facă aluzie la însăşi localitatea moderatorului, o zonă „muntoasă”, izolată, ruptă de centru, împodobită cu păduri de brazi (deci ascunsă, în întuneric, neluminată de către urbanismul civilizator). Iată deci, cum invitaţia la pace conţine în sinea ei un mesaj radical opus.

În orice caz, ambele posibilităţi au consistenţa lor, iar discuţia nu e soluţionată nici azi, partizanii ambelor tabere aducând argumente solide. Ce este sigură este popularitatea acestui clip. Să se datoreze aceasta impactului textual al replicilor acide servite rând pe rând de către personaje sau avem de-a face cu o misinterpretare generală, care înţelege scena drept un simplu accident televizat alimentat de comicul de situaţie? Mă tem că la aceste întrebare nu vom avea prea curând un răspuns.