ROMANO-CATOLICI: Mesajul de Paște al episcopului Martin Roos

În zona de Ves a țării, Dieceza de Timișoara acoperă județele Timiș, Arad și Caraș-Severin. Potrivit ultimelor date statistice postate pe siteul www.diocesesistm.ro, Dieceza de Timișoara se întinde aproape 25.000 de kilometri pătrați.

Datele postate pe siteul instituției bisericești mai arată că în cele trei județe din Dieceza de Timișoara sunt 88.545 de romano-catolici (numărul catolicilor declaraţi la recensământul din 2002 era 141.000). „Din acest număr total de credincioşi înregistraţi 40 760 sunt maghiari, 8 633 germani, 14 193 români, 5 972 croaţi, 3 683 bulgari, 2.282 cehi, 2.191 slovaci, 2.800 alte etnii”, arată datele postate pe site. Pentru toți credincioșii romano-catolici, episcopul Martin Roos transmite un mesaj cu ocazia Paștelui: 

Duminica Paştelui a fost o zi a surprizelor: piatra de la mormânt era rostogolită la o parte, intrarea era liberă, în încăperea mormântului se putea intra; apropiindu-se, femeile sfinte au putut constata că încăperea era goală, aceeaşi experienţă pe care au trăit-o şi discipolii care au sosit aici ulterior. Oare unde L-au dus pe Domnul meu?, s-a întrebat Maria Magdalena, iar tot aşa l-a întrebat ea şi pe Acela pe care L-a văzut prin preajmă şi despre care a crezut mai întâi că era grădinar. 

Numai întâlnirea cu Cristos Cel înviat conduce întregul grup de ucenici pe calea cea bună: înaintea tuturor, această Maria Magdalena, urmată de cei doi apostoli, Petru şi Ioan, apoi de toţi apostolii împreună cu Toma, Matia şi Paul – ca ultimul dintre apostoli – care în scrisoarea sa de mai târziu, către corinteni, ne vorbeşte de cinci sute de persoane ce L-au văzut pe Mântuitorul înviat, dintre care în acea vreme încă mai erau în viaţă câţiva dintre ei. (1 Cor 15, 3-8).

Ceea ce li s-a spus tuturor acestora despre Isus este la fel de valabil şi pentru noi: cât de greu ne este totuşi să credem ceea ce profeţii au spus cu veacuri înainte despre Mesia, despre Cel care va veni: Oare nu trebuia Cristos să îndure toate acestea, iar astfel să intre în mărirea Lui?! (cf. Lc 24, 25-26). Propria noastră suferinţă este părtaşă la suferinţa lui Cristos, la acea suferinţă îndurată pentru mântuirea lumii (cf. 1 Petr 4,13), din care cu toţii, chiar şi noi înşine facem parte şi la a cărei vină am contribuit şi noi, cu partea noastră. 

Pentru aceste zile în care ne aflăm ne-au fost spuse toate acestea, deoarece sărbătorim misterul mântuirii noastre mai ales prin frângerea pâinii şi prin ascultarea învăţăturii apostolilor (cf. Fap. Ap. 2,42). Calea lor, pe care au urmat-o cu credinţă statornică mergând înaintea noastră, este şi calea noastră – de la suferinţă şi cruce, prin încredere şi îndrăzneala credinţei – la bucuria Învierii. Tot la fel ne rugăm şi noi, de fiecare dată când celebrăm Sfânta Euharistia, cu cuvintele apostolului Paul: Moartea Ta o vestim Doamne, şi învierea Ta o mărturisim, până când vei veni! (cf. 1 Cor 11, 20; Rugăciunea Euharistică).

Această credinţă să o întărească în noi Dumnezeul Cel întreit, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh! 

Timişoara, în cele trei zile ale Sfintelor Paşti din anul Domnului 2011.

+ Martin

Episcop de Timişoara