Prima atestare documentară a Timişoarei, controversă printre istorici: „Singura dată neatacabilă este 1266“
0
Istoricii Primăriei Timişoara spun că atestarea documentară a oraşului este anul 1212. Totuşi, alţi specialişti susţin că prima consemnare a Timişoarei datează din anul 1266, din timpul Regelui Ştefan.
Perioada primei atestări a Cetăţii Timişoara a fost dezbătută de-a lungul timpului de istorici. Unii susţin anul 1212, atunci când regele maghiar Andrei al II-lea donează mai multe posesiuni comitelui Sebus. Este data folosită de filatelişti, care au scos mărcile poştale „Timişoara – 800 de ani de atestare documentară“, dar şi de istoricii Primăriei pe site-ul oficial.
Majoritatea istoricilor nu sunt de acord cu această dată. Ei susţin anul 1266, când s-a emis documentul regelui Ştefan, care menţionează Cetatea "Tymes" alături de alte aşezări şi domenii feudale din comitatele bănăţene.
„Această problemă a fost elucidată în anii ‘60, într-o carte scrisă în limba germană. Acele donaţii ale Regelui Andrei al II-lea, din 1212, se referau la posesiuni din zona Pozsony, actualmente Bratislava şi nu are nicio legătură cu Timişoara. Toate datele dinainte sunt nesigure. Singura dată neatacabilă este 1266, când Ştefan, tânărul rege al Ungariei, donează pământul numit Rety al cetăţii Timiş, către comitele Parabuch. În mod sigur, cetatea a fost construită de Regele Béla, după atacul tătarilor. Dar nu se cunoaşte data exactă“, a declarat istoricul Sorin Forţiu, pentru Adevărul.
Maria Roşu, care deţine unul din cele mai interesante bloguri de mediavistică din zona de Vest, asztrorege.blogspot.ro, a publicat documentul din 1266, care menţionează Cetatea Tymes alături de alte aşezări şi domenii feudale din comitatele bănăţene.
„Regele cel tânăr (junior rex) al Ungariei, viitorul Ştefan al V-lea, donează comes/ispán/comitelui Parabuch pământul numit Rety al cetăţii Timiş precum şi (contra cost) pământul numit Popth care se află în comitatul Timiş”, susţine Maria Roşu că se arată în document.
Cu toate acestea, prima menţiune documentară referitoare la un comite de Timiş datează din 1172-1175. Este vorba de Pancracius. Béla al III-lea, regele Ungariei, întăreşte testamentul numitului Caba. Acesta, după moartea sa şi a soţiei sale Edlelmes, lasă moştenire toate bunurile sale mănăstirii Sf. Martin din Pannonhalma. Printre martori este menţionat şi Pancracius comite de Timiş.
"Béla al III-lea a domnit între anii 1172-1196. În document nu există trecută o dată certă, dar după aprecierile unor istorici documentul este ante 1183. În acel an Gallus este deja pomenit ca Gallo culusiense Comite - comite de Cluj”, susţine Maria Roşu.
FOTO: asztrorege.blogspot.ro
O atestare documentară indirectă este documentul din 1203, emis de regele Imre în favoarea mănăstirii Heiligenkreuz (Austria), în care regele donează cistercienilor un fost pământ al pecenegilor (la sud de râul Sár). Printre martori este menţionat şi Poth, Thymisiensi comite.
„Deşi începând cu secolul XII avem cunoştinţă de existenţa unor comiţi de Timiş, termenul latin nu ne îngăduie să tragem o concluzie sigură despre divizarea administrativ-teritorială existentă în părţile Timişului în acele timpuri, şi anume: dacă aceşti comites stăteau în fruntea unui comitat sau au fost doar conducătorii unor cetăţi regale. Un comitatus nu întotdeauna a avut cetate, dar avea un domeniu puternic, unit. Comitatus castri era doar cetatea şi domeniile cetăţii, dar imprăştiate. Conducatorul administrativ al cetăţii tot comes se numea”, mai susţine Maria Roşu.
Evenimente în timpul regilor din dinastia Arpadiană
Date anterioare anului 1000, referitoare la localitatea Timişoara, nu există, întrucât oraşul principal din Banat, mult timp, era Cenadul, unde în 1047 exista o episcopie catolică. Primele informaţii apar în timpul regilor maghiari ai dinastiei Arpadiane.
O posibilă atestare documentară indirectă este în 1177, cu prilejul unei regale confirmări testamentare, când este atestat documentar pentru prima dată un comite de Timiş, dar acest fapt nu implică automat şi existenţa unei cetăţi Timiş(oara). Tot o atestare documentară indirectă este şi în 1203, atunci când Poth, comite al Timişului, este menţionat drept martor al unei donaţii regale într-un document emis de regele ungar Imre în favoarea mănăstirii Sfintei Cruci.
După alungarea tătarilor din Ungaria, la 1242, cetatea Timişoarei este întărită de către regele Bela al IV-lea, dar nu există o dată clară despre acest lucru. Timişoara va înflori sub dinsatia lui Carol Robert de Anjou, care, în 130,7 ordonă zidirea unui palat regal, luxos şi solid întărit şi mută capitala Ungariei la Timişoara, între 1316-1325.
Se încarcă comentariile...
