Petru Rumega strânge probe împotriva şoferilor penali

Petru Rumega

Ofiţerul are grijă ca toate dosarele penale întocmite şoferilor care comit infracţiuni în trafic să aibă cât mai multe probe ca să nu poată fi desfiinţate în instanţă.

PROFIL
NĂSCUT. 21.09.1976
EDUCAŢIE. Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza” Bucureşti
JOB. Ofiţer specialist de cercetări penale la Poliţia Rutieră Timiş
FAMILIE. Căsătorit, are un copil

Subcomisarul Petru Rumega este unul dintre ofiţerii de la Poliţia Rutieră care adună toate probele împotriva conducătorilor auto prinşi în timp ce comit infracţiuni în trafic. După ce agenţii din trafic merg la locul unui accident, este rândul lui Rumega să adune toate actele procedurale, în baza cărora procurorul încearcă să demonstreze în faţa judecătorului vinovăţia şoferului care a făcut o greşeală penală şi să obţină o condamnare.

Stăpânul probelor
„Este vorba despre expertize tehnice, contraexpertize, documente medicale şi toate actele solicitate de procuror, de părţile implicate sau de avocaţi. Dosarul penal trebuie să aibă toate probele înainte să ajungă la procuror, iar misiunea mea este să mă asigur că nu comitem nicio greşeală şi că nu ne scapă nicio probă care poate să ajute procurorul şi apoi judecătorul de vinovăţia sau nevinovăţia unei persoane”, a spus ofiţerul de la Poliţia Rutieră. Rumega audiază victimele accidentelor rutiere, precum şi şoferii acuzaţi de accidente rutiere grave, de conducere fără permis, cu maşini neînmatriculate ori conducători care se urcă băuţi la volan.
„Fiecare om are comportamentul său când se simte vinovat. Există însă trei tipologii. Mulţi îşi recunosc fapta şi regretă că au greşit, alţii invocă tot felul de motive, doar ca să scape de răspundere, învăţaţi de avocaţi sau de alte persoane care cunosc legislaţia. Însă cea mai mare categorie este cea a teribiliştilor, inconştienţii care conduc haotic în trafic, mizând pe principiul fundamental românesc «mie nu mi se poate întâmpla nimic rău, eu sunt as la condus». Iar realitatea le demonstrează că actele de teribilism şi bravură se finalizează cu dosare penale”, a mai explicat poliţistul.

A depistat infracţiuni realizate în UE
Înainte să ajungă la Poliţia Rutieră, timp de aproape şase ani, ofiţerul a „corectat” dosarele penale ale poliţiştilor de la Economic şi a avut grijă ca acestea să fie pline de probe solide împotriva celor acuzaţi. „Am finalizat dosare penale care vizau fraude cu file cec, până la neplata impozitelor, a TVA-ului. Însă după 2007, au început să existe dosare penale care vizau achiziţii intracomunitare. Adică firme din România cumpără produse în statele UE, le aduc să le vândă la negru în ţară şi nu plătesc TVA-ul”, a mai spus poliţistul. Acesta şi-a făcut primii patru ani de ucenicie, între 1999 şi 2003, la Poliţia Transporturi Timişoara, imediat după ce a ieşit de pe băncile Academiei de Poliţie.
„Am avut multe de învăţat la Poliţia Transporturi. Eu am ales munca în poliţie pentru că este o profesie sigură. Erau cinci pe un loc la academie când am dat admitere”, şi-a amintit poliţistul, care a absolvit liceul de informatică din Timişoara.

Întrebări şi răspunsuri

Ai un copil în vârstă de doar şase luni. Când creşte, ce o să-l sfătuieşti să facă? Să rămână în ţară sau să îşi găsească de lucru în altă parte?
Dacă se menţine actualul sistem din România şi dacă lucrurile se înrăutăţesc, o să fac tot posibilul ca să îl determin şi să îi asigur condiţiile să îşi facă un viitor în altă ţară. Însă până atunci mai e ceva vreme, poate se mai schimbă unele lucruri şi prin România.

De ce ai ales cariera de ofiţer în Poliţie?
Am crezut în această profesie. Îmi place să cred că mai există dreptate, că se mai poate aplica legea, că poţi să ajuţi oamenii nedreptăţiţi şi că poţi să faci dosare penale în baza cărora, dacă există voinţă, oamenii care au comis ilegalităţi pot să înfunde puşcăria. Dacă ne facem datoria şi suntem profesionişti, lucrurile se pot îndrepta.

Ce-i place
„Îmi place să-l văd pe fiul meu cum creşte. Sper ca el să prindă ziua în care autostrada să nu se termine la Szeged, în Ungaria. Pentru că e o vorbă, că Occidentul se termină acolo unde nu mai este autostradă”.

Ce nu-i place
„Nu-mi place modul în care se trăieşte în România. Toţi oamenii sunt stresaţi, sunt nervoşi. Cum ieşi din ţară, vezi că lumea e mult mai relaxată. Pe stradă, în centre comerciale, în instituţii publice, nu e aşa de mult stres dincolo. La noi există grija zilei de mâine, încărcătura sărăciei, toate îi transformă pe oameni”.