FOTO Fotbalista de la CFR Timişoara care a supravieţuit genocidului din Rwanda: “Mama şi sora mea au fost ucise”
0
Echipa de fotbal feminin CFR Timişoara a reuşit să pună mâna pe o jucătoare care a jucat în naţionala Rwandei. Francine Nziyonsenga a supravieţuit genocidului din 1994, în care au murit aproape un milion de tutsi.
Francine Nziyonsenga (27 de ani) se antrenează alături de echipa CFR Timişoara încă din toamna anului trecut, când a sosit în România ca refugiat politic. Jucătoarea l-a convins rapid pe antrenorul Florin Bugar de talentul ei, însă legitimarea ei nu a fost simplă. Au urmat luni de zile de corespondenţe între Feredarţia Română de Fotbal şi cea din Rwanda, pentru eliberarea documentelor fetei. Vestea bună a venit miercuri, când clubul feroviar a fost informat că actele din Africa sunt pe drum.
“Se pare că s-a rezolvat totul. Acum se aşteaptă să vină cartea verde şi pot fi legetimată la Timişoara. Am aşteptat mult, m-am antrenat şi sper să pot ajuta CFR-ul în campionat. Fotbalul este totul pentru mine”, a declarat Francine Nziyonsenga.
Francine Nziyonsenga s-a adaptat foarte repede la CFR şi a devenit o mică vedetă prntre “leopardele” de lângă stadionul de la Gara de Nord. Este mereu cu zâmbetul pe buze şi nimic nu trădează drama prin care a trecut jucătoarea africană.
“Francine, you ar the star!”, stigă colegele de antrenament când portăriţa de culoare este chemată să facă poze.
Genocidul din Rwanda
În 1994, când în Rwanda a izbucnit războiul civil, Francine avea opt ani. Confruntărule dintre etnicii tutsi şi hutu s-au încheiat cu Genocidul din Rwanda. Într-o perioadă de 100 de zile (între aprilie şi iulie), au fost masacraţi aproape un milion de etnici tusti. Crimele au fost săvârşite de miliţiile hutu “interahamwe” şi “impuzamzgambi”.
Francine Nziyonsenga a fost nevoită să trăiască clipe de groază în satul ei natal.
“Totul a început după ce avionul în care era preşedintele Rwandei, Juvenal Habyarimana, de etnie hutu a fost dorborât. Se spune că de către tutsi. A doua zi, am văzut grupuri de oameni care umblau cu macete, intrau în case şi spuneau că tutsi trebuie să moară”, îşi începe povestea Francine Nziyonsenga.
Evenimentele tragice din Rwanda au fost aduse la suprafaţă de filmul “Hotel Rwanda”, în 2004. În mijlocul tulburărilor, un bărbat a promis să-şi apere familia - şi a sfârşit prin a fi un adevărat erou, salvând peste 1.200 de oameni. Este o poveste adevărată, al cărei erou este Paul Rusesabagina (interptetat de Don Cheadle), un director de hotel din Rwanda, care îşi foloseşte curajul şi viclenia pentru a adăposti peste o mie de refugiaţi, ameninţaţi cu moartea.
“Ne-a salvat viaţa un preot hutu”
Evenimentele din Rwanda au fost trăite pe viu şi de la Francine Nziyonsenga. Iadul avea să dezlănţuie.
“Mai întâi au intrat în casa vecinului, pe care l-au omorât. Au venit apoi şi la noi.
Aveau macete în mâni. Eu şi fratele meu am reuşit să fugim din casă şi ne-am ascuns la o biserică. Ne-a salvat viaţa un preot catolic care era hutu. Când ne-am întors în casă am găsit-o pe mama pe jos. Avea mâinile tăiate. A mai fost omorâtă sora mea şi menajera noastră”, a povestit Francine, care este de etnie tutsi.
Au urmat zile în care etniicii tutsi erau nevoiţi să se ascundeau prin şcoli şi biserici, iar mulţi preoţii hutu au plătit cu viaţa pentru că ascundeau “duşmanii”. Sute de mii de tusi au fost omorâţi, iar cadavrele lor erau lăsate pe străzi sau în case. Alte milioane de persoane au fost nevoite să se refugieze. Printe ei şi Francine.
“Eu am reuşit să ies din Rwanda prin zona de Sud, cu un frate mic în braţe, iar ceilalţi fraţi au mers spre Nord. Aşa am ajuns în ţara vecină Congo. Dar nici acolo nu era o fericire. În lagărul în care am stat erau condiţii foarte rele. Riscam să ne îmbolnăvim şi să murim, aşa cum au murit atâţia alţii”, a mai spus Francine Nziyonsenga.
O viaţă de refugiat
Jucătoarea echipei CFR a ajuns într-un lagăr de minori din Congo cu ajutorul celor de la Crucea Roşie şi UNICEF. Când a reuşit în sfârşit să se stabilească într-o tabără sigură, Francine a putut să înceapă şcoala.
“În 1996 am descoperit fobalul. Jucam cu ceilalţi copii şi norocul meu a fost un soldat din forţele ONU, care m-a văzut că apăram bine şi m-a dus la o echipă de fotbal. Până atunci nu am ştiut ce sunt pantofii, pentru că jucam fotbal desculţă. A fost ceva inedit când am primit ghete. Erau ale antrenorului şi chiar dacă erau cu câteva numere mai mari, m-am bucurat de ele”, a mai declarat portăriţa de culoare.
Francine Nziyonsenga povesteşte că a ajuns apoi în Uganda. Aici s-a legitimiat la echipa Kampala United, din capitală, pentru care a jucat două sezoane, până în 2003. S-a întors apoi în Congo pentru a face liceul. Atunci s-a transferată la clubul Source Du Kivu. A fost convocată şi la naţionala de tineret “under 20” a Republicii Congo.
În naţionala Rwandei
În anul 2009, Francine Nziyonsenga a revenit în Rwanda şi s-a legitimat la echipa Ministerului Apărării. Între timp s-a înscris la Facultatea de Sociologie şi a fost convocată la naţionala mare a Rwandei, jucând un meci amical contra Germaniei.
Nici după preluarea conducerii statului de către etnicii tutsi, portăriţa nu a vea să scape de probleme.
Afirmă că tribunalul obliga oamenii să dea informaţii despre genocid, însă ea nu a dorit să îl acuze pe preotul hutu care a salvat-o. Din cauza acestor persecuţii, a decis să plece ca refugiat politic din Rwanda.
Din Congo, unde s-a reîntors pentru scurtă vreme, a plecat în Armenia, apoi în Bulgaria, iar în 29 august 2012 a ajuns în România, la Centrul de Tranzit de la Timişoara.
În aşteptarea cărţii verzi
La CFR a ajuns prin intermediul Asociaţiei Generaţia Tânără România, care este responsabilă de situaţia medical, hrana şi integrarea cultural a refugiaţilor care sosesc la Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă, printr-un parteneriat cu UNHCR.
“Vestea bună este că o vom putea legitima. Este o sportivă care are baza fotbalului, se vede că a lucrat, a trecut prin toate etapele de formare. Nu degeaba a ajuns în naţionala Rwandei. Ne va ajuta mult în meciurile de campionat şi Cupa României, mai ales că avem probleme pe postul de portar. Am folosit o jucătoare de câmp în poartă. Francine este o fată deşteaptă, care vorbeşte engleză şi franceză. S-a integrat foarte bine la echipă”, a declarat Florin Bugar, antrenorul echipei CFR Timişoara.
Francine Nziyonsenga va fi în poarta echipei CFR în meciul amical de pe 20 februarie, de la Belgrad, contra celor de la Steaua Roşie, iar pe 24 februarie începe campionatul. Primul meci al “leopardelor” va avea loc la Timişoara, contra celor de la Alba Iulia.
Se încarcă comentariile...
