Nemţeasca de Banat. Povestea despre „şpohert, şpais, cuină şi crofne“ în care totul este „puţuluit pentru goşti“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Profesor în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara şi lingvist, Marcel Tolcea este şi realizatorul unei rubrici radiofonice în care îi învaţă pe ascultătorii studioului regional Radio Timişoara să scrie şi să vorbească îngrijit româneşte. Cu umorul care îl caracterizează, profesorul a intitulat una dintre rubricile sale „Nemţeasca de Banat”.

Cuvintele de origine germană sunt foarte comune în vocabularul bănăţenilor. Preluate de la nemţii din Banat, cuvintele au fost duse mai departe din generaţie în generaţie, fiind folosite cu succes, mai ales în mediul rural. Într-una din rubricile realizate la Radio Timişoara, profesorul Marcel Tolcea a povestit cum, răsfoind un vocabular de cuvinte din Banat, i-a venit ideea realizării unui mic text în care majoritatea cuvintelor să fie regionalisme de origine germană. Pornind de la această idee, a rezultat o povestioară de câteva fraze cu nu mai puţin de 16 cuvinte de origine germană.

„Când am intrat în cabană, am simţit damful de mâncare. Bag sama se dunstuia ceva pe şpohert, dar se auzea şi cum se frig crumpirii. Uşa de la cuină şi de la şpais era întredeschisă şi se vedea că aşteptau goşti fiindcă, pe credenţul glanţ, lângă crigla cu vin, era un taier cu crofne. Firangurile erau albe ca zăpada şi totul era puţuluit, proaspăt fărbuit, în afară de molăraiele cu bunicii şi străbunicii gazdelor”.

Pentru cei neobişnuiţi cu „nemţeasca de Banat”, Marcel Tolcea a realizat a tradus povestea în limba literară.
„Când am intrat în cabană, am simţit mirosul (damful) de mâncare. Bag sama se călea (dinstuia) ceva pe sobă (şpohert), dar se auzea şi cum se frig cartofii (crumpirii). Uşa de la bucătorie (cuină) şi de la cămară (şpais) era întredeschisă şi se vedea că aşteptau oaspeţi (goşti) fiindcă, pe dulapul (credenţul) ce strălucea (glanţ), lângă ulciorul (crigla) cu vin, era o farfurie (un taier) cu gogoşi (crofne). Perdelele (firangurile) erau albe ca zăpada şi totul era curăţat (puţuluit), proaspăt vopsit (fărbuit), în afară de fotografiile (molăraiele) cu bunicii şi străbunicii gazdelor”. Ascultaţi rubrica realizată de Marcel Tolcea AICI.

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite