INEDIT Un altfel de ghid, care le prezintă turiştilor Timişoara underground

Străinii care poposesc în Capitala Banatului sunt curioşi să afle poveşti despre biserici, clădiri sau premierele oraşului, dar sunt la fel de interesaţi să se distreze. Alexandra Irimia, ca ghid şi consultant turistic, a găsit nişa care lipsea şi s-a specializat pe prezentarea pub-urilor, a cluburilor din oraş şi a locurilor mai puţin vizibile.

Timişoara este, fără îndoială, un oraş turistic, cu o istorie bogată, multiculuturalitate rară şi frumuseţe răpitoare. Străinii care poposesc în Capitala Banatului sunt curioşi să afle poveşti despre biserici, clădiri sau premierele oraşului, dar sunt la fel de interesaţi să se distreze. Alexandra Irimia, ca ghid şi consultant turistic, a găsit nişa care lipsea şi s-a specializat pe prezentarea pub-urilor, a cluburilor din oraş şi a locurilor mai puţin vizibile.

„Sunt locuri pe care străinii care ajung în Piaţa Unirii nu le-ar găsi, nu mai vorbesc de cele din celalalte cartiere. Mă gândesc aici la un Cuib de Arte, Alkimia, Bruiaj, Scârţ sau Taine. De asta mă ocup eu", a declarat Alexandra Irimia.

Timişoreanca a început să acumuleze experienţă în relaţia cu străinii încă din anul al doilea al facultăţii de Ştiinţe Politice, prin programe ale Comisiei Europene. Aşa a ajuns să facă voluntariat în Spania, într-o localitate de lângă Barcelona.

„Am lucrat într-o organizaţie care se ocupa de timpul liber pentru tinerii din cartier, cărora li se oferea o alternativă să nu ajungă pe stradă sau să se drogheze. În fiecare zi se întâmplă ceva, ba se fac temele, ba ore de informatică sau diverse ateliere", a povestit Alexandra.

A revenit în ţară pentru a termina facultatea, însă dorinţa ei a fost să ajungă cât mai repede în Spania. S-a înscris la un master în „Imigrare şi Educaţie Interculturală" la Universitatea din Barcelona.

„Trebuia să găsesc ceva de lucru, pentru că nu am intrat cu bursă, ci trebuia să plătesc tot. Am ajuns să predau engleza, dar a fost foarte greu de găsit un loc, pentru că românii şi bulgarii nu aveau drept de muncă", a mai spus ea.

Viaţa în Spania

În urma unui contact cu reprezentanţii poliţiei locală din Barcelona, a aflat că Departamentul de Justiţie al Guvernului Catalan angajează traducători, astfel a ajuns interpret pentru judecătorie şi poliţie între 2007-2009.

„În paralel am lucrat şi la o asociaţie de mediere interculturală, unde am avut de-a face cu problemele sociale ale cetăţenilor români. Majoritatea celor cu care am lucrat au fost rromi. Ei au nevoie de asistenţă socială. Cred că am fost un ambasador destul de bun, pentru că în Spania veşnic au fost discuţii despre emigranţii români", a adăugat Alexandra.

Dorul de casă a făcut să se întoarcă la Timişoara. A lucrat o vreme pentru Centrul de refugiaţi, dar o solicitare de la Teatrul Naţional, ca interpret pentru un regizor spaniol care a venit să monteze o piesă, a făcut-o să se facă ghid, lucru care i-a veni ca o mănuşă, având deja diploma de ghid şi manager în turism.

Excursie prin birturile din oraş

Alexandra se adaptează. „Anglo-saxonii sunt mai interesaţi de istorie, dar latini vor să se distreze. Mi-au spus că nu au venit să stea prin biserici. Aşa că eu îi duc prin birturi", a mai spus timişoreanca.