Cine are grijă de bolnavii de Alzheimer. Află sfaturi utile care le pot uşura viaţa

Cristina Dobre spune că boala mamei ei i-a schimbat viaţa

De Ziua Internaţională a Alzheimerului, doctorii trag un semnal de alarmă: familiile bolnavilor au mare nevoie de consiliere. În timp ce numărul persoanelor afectate de maladie creşte constant, locurile din instituţiile de profil sunt reduse.

Cristina Dobre spune că, de aproape doi ani, viaţa ei nu mai este aceeaşi. A aflat atunci că mama ei suferă de Alzheimer. „Pierdea foarte multe lucruri. Pleca şi se întorcea foarte târziu. A avut tot felul de simptome, până să aflăm de boală. De atunci, situaţia s-a înrăutăţit”, a mărturisit femeia. Aceasta spune că este nevoită să plătească o persoană care să stea cu mama ei, atunci când nu este acasă. „ Eu lucrez până la zece ore pe zi. Ca să nu o las singură, plătesc o femeie să vină să stea cu ea. A fost foarte greu până am găsit o persoană pe care să o accepte. Avea senzaţia că toată lumea o fură, se supăra şi făcea scandal. Acum, s-a mai liniştit”, a spus Cristina Dobre.
Timişul se află pe unul din locurile fruntaşe în ţară în ceea ce priveşte numărul bolnavilor afectaţi de demenţa Alzheimer. Dacă în evidenţele medicilor se află mii de pacienţi, medicii de la Spitalul Judeţean spun că minimum un caz nou este semnalat în fiecare săptămână.

Totodată, la nivelul judeţului există numai câteva centre unde bătrânii pot fi instituţionalizaţi. „Întreţinerea unui bolnav cu demenţă înseamnă foarte mulţi bani. Nu oricine îşi permite treaba asta. La nivel instituţional, în judeţul Timiş avem o capacitate de până la 200 de locuri. Restul bolnavilor cad în grija rudelor”, a explicat medicul neurolog Daniela Reisz. Potrivit acesteia, problema îngrijirii şi a responsabilităţii asupra pacienţilor rămâne o discuţie sensibilă.

„Noi facem lobby pentru înfiinţarea instituţiilor, însă cerinţele şi costurile sunt foarte mari. Cea mai fericită opţiune recomandată este îngrijirea de către partenerul de viaţă. În cazul în care acesta nu mai trăieşte, este recomandat să se angajeze persoane care să stea cu bolnavii. În Timiş nu există însă personal calificat pentru acest job. Familiile trebuie să aleagă persoanele după intuiţia proprie”, a explicat neurologul.

Pentru familiile care îşi permit, bolnavii pot fi instituţionalizaţi şi în unităţi private. Costul lunar se ridică însă de la 500 până la 1.000 de euro. „Alzheimerul este o boală foarte costisitoare pentru cei din jurul pacientului, de la medicamente până la 200 de euro, plus costurile pentru îngrijire”, a concluzionat Reisz.

Problemă
În Timiş nu există personal calificat pentru îngrijire