Ştefan Iordănescu, în teatru din tată în fiu

Ştefan Iordănescu

A optat pentru regie când a constatat că nu va fi niciodată cel mai bun actor. Preferă teatrul pentru că „e viu, e în mişcare continuă”.

Profil

Născut. 27 septembrie 1958, Baia Mare
Studii. Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale Bucureşti, specializarea regie teatru şi film
Experienţă. Regizor, director Teatrul Bulandra, Teatrul Naţional din Timişoara şi Teatrul Clasic Arad
Familie. Căsătorit, doi copii

S-a născut, a crescut şi a rămas toată viaţa în teatru. „Eu sunt copil de actori. Tata, artist emerit, director de trei teatre la viaţa lui, mama, actriţă convertită la regie (n.r. Cătălina Buzoianu), aşa că teatrul a fost şi este casa mea. Suntem o întreagă familie de circari, aşa cum spun eu în glumă şi sora mea, şi soţia şi fiica lucrând în domeniu”, a spus regizorul.

Ştefan Iordănescu spune că s-a decis pe la 17 ani să aleagă regia, atunci când a constatat că nu va fi niciodată cel mai bun actor. „Era o perioadă când la IATC era dublă specializare pe regie, şi teatru şi film, dar de prin anul doi trebuia să optăm pentru specializarea principală. Eu am ales teatrul pentru că e viu”, a mai povestit artistul.
De-a lungul carierei sale a mai cochetat şi cu filmul, dar în proiecte mici. În prezent spune că  România are foarte mulţi regizori talentaţi de film, şi de lung metraje şi de documentar, care vin puternic din urmă, şi „trebuie sprijiniţi să-şi facă treaba că o fac bine”.

Un regizor versatil

Aşa se caracterizează din punct de vedere profesional. „Nu am o preferinţă pentru textele clasice sau moderne, contemporane. Sunt un tip foarte versatil, fără stil propriu şi mă mulez pe text. Am montat texte din ambele categorii fără reţineri şi cu la fel de mult drag”, a mai spus Ştefan Iordănescu. Acum, lucrează la Arad la montarea unui text foarte actual, „Dansez pentru nimeni”, care a avut premiera anul trecut spune că,  în privinţa oamenilor cu care îi place să lucreze, colectivul din Arad este pe placul său, motiv pentru care colaborează cu acesta din 1987. „Întotdeauna actorii mei preferaţi sunt cei cu care lucrez în acel moment. Actorii din Arad îmi plac foarte mult, îi iubesc pe oamenii de la Piatra Neamţ, dar şi pe cei din Bucureşti”, a mai spus regizorul.

Dorinţa de a face ceva

În paralel cu lucrul la Arad, supraveghează două proiecte importante. Este vorba despre construirea unei fabrici de decoruri la Timişoara, undeva în afara oraşului, dar şi de reamenajarea teatrului. „Am preferat să renunţăm la festivalul de teatru de la Timişoara în acest an în favoarea investirii banilor în aceste două obiective. Investim în aceste proiecte cam 1,8 milioane de euro”, a povestit Ştefan Iordănescu. Spune că de aproape 10 ani îşi permite să facă această meserie ca pe un hobby, fără să mai lucreze concurenţial.

Întrebări şi răspunsuri

Care este cel mai dificil moment din cariera unui regizor?
Fără îndoială cel mai dureros moment e cel al premierei, când ştii că totul e gata şi nu se mai poate interveni defel în spectacol. E ca o sentinţă. Şi de fiecare dată e un moment foarte dureros, indiferent de aprecieri sau critici.

Care este spectacolul dumneavoastră preferat din cele pe care le-aţi montat?
Îmi plac şi nu îmi plac foarte mult toate spectacolele pe care le-am făcut. La repetiţii le iubesc cu patimă, ca apoi să le găsesc tot felul de neajunsuri.

Cum aţi caracteriza teatrul din Arad?
Este mult prea bun pentru cei ce îl finanţează şi decid pentru el din acest punct de vedere.

Ce-i place

„Îmi place de mine că mă învârt totuşi în acest mediu, chiar dacă am avut de-a lungul timpului şansa, ocaziile de a-l abandona”, a explicat regizorul. De asemenea, îi mai place faptul că încearcă să facă ceva pentru viitorul acestui mediu şi chiar reuşeşte.

Ce nu-i place

„Nemulţumirile mele sunt legate în principal de slaba calitate a politicului în administraţiile locale, de opacitatea acestor oameni, de lipsa de finanţare şi de înţelegere a teatrului”, a tranşat categoric Ştefan Iordănescu. Spune că îi mai este teamă de încercările de control din afara sistemului.