Dăruind tradiţie, spre o lume mai bună: seminţe vechi şi grădinărit tradiţional, secretele unui proiect cu efecte miraculoase asupra sănătăţii şi societăţii

Grupul „Seminţe libere” este un grup pe cât de interesant pe atât de dedicat schimbării din vieţile noastre. Membrii acestei comunităţi online au înţeles că seminţele sunt cele care ne pot oferi un stil de viaţă sănătos, iar acestea trebuie transmise din generaţie în generaţie. Oamenii oferă seminţe gratuit. Este vorba de seminţe de flori, de legume, fructe, unele vechi de zeci de ani.

Grupul "Seminţe Libere" a fost înfiinţat pe 24 ianuarie 2014, pe un grup de socializare, unde în prezent sunt peste 10.000 membri, mare parte oameni care dăruiesc seminţe la liber. Tot aici se cer şi sfaturi despre diferite culturi. 

Adina Maria Moise este consiler pentru devoltare personală şi licenţiată în psihologie. De la studiile în psihologia schimbării la studii informale şi cercetări în permacultură şi ecologie profundă, a ajuns să vadă posibilă schimbarea lumii în simplitatea unei grădini. A creat şi conduce iniţiativa "Seminţe Libere", un proiect la care au aderat mii de pasionaţi de natură şi grădinărit. Ea spune că probabil moştenirea genetică dintr-un neam de ţărani au adus-o la protejarea seminţelor pentru generaţiile viitoare şi chiar să vadă posibil un viitor mai bun prin acţiuni de reconectare locală.

„Ca şi parcurs, am ajuns în contact cu “Mişcarea de Tranziţie în România” în 2012, căutând să aflu mai multe despre Permacultură. Era un concept destul de nou, adus la noi de către un român, Claudian Doboş, trainer acreditat de către instituţii internaţionale în  Permacultură, Transition Towns şi Deep Ecology.  Tranziţia, ca să se inţeleagă mai uşor, este într-un fel trecerea către o societate sustenabilă şi comunităţi reziliente şi este un concept şi o mişcare cu deja peste 10 ani de existenţă în străinătate, cuprinde peste 1100 de iniţiative de tranziţie în peste 43 de ţări. Într-un context cu multe informaţii noi, eticile Permaculturii sunt: grija faţă de pământ şi grija faţă de oameni precum şi o împărtăşire echitabilă a surplusului, în acelaşi timp cu o limitare a creşterii – aici ar fi, cred, multe de povestit. Probabil că ceva gene s-au activat în mine din familie, de ţăran iubitor de pământ şi de ce-i viu, pentru că sunt prima generaţie născută la oraş din familie,  acum aş spune că împreună cu o căutare interioară de esenţă, de profunzime, am ajuns să activez în 2013 într-un mic proiect de bancă de seminţe. În acel an cred că a avut loc prima Piaţă de Seminţe libere de la Timişoara, unde există un nucleu puternic de downshifting, ei au iniţiat până şi o Piaţă a lucrurilor libere” ne explică Adina Moise, fondatoarea grupului "Seminţe Libere"

Ce este grupul “Seminţe libere” şi ce se întâmplă în această comunitate, dar şi în “Pieţele de seminţe libere”

„Seminţe Libere, ca şi comunitate de idei şi seminte împărtăşite, ca si mişcare de “eliberare” a seminţelor este un spaţiu de conectare pornind din pasiuni sau căutări comune, având ca numitor comun esenţa şi profunzimea naturii – Seminţele. Dăruirea lor fără aşteptări şi învătarea de un alt fel de raportare la pământ, la natură şi chiar la semeni deschide mai uşor inimile. De aceea în întâlnirile noastre directe, în cadrul Pieţelor de Seminţe libere puteţi vedea bucurie şi drag, viaţă efervescentă, speranţa într-un stil de viaţă mai sănătos pentru copiii noştri şi chiar într-o siguranţă a zilei de mâine, conectate puternic cu o reîntoarcere la simplitate şi natural. Se spune ca omul se schimbă  atunci când vrea, iar societăţile atunci când se împlineşte masa critică. Noi creăm contextul să se adune acea masa critică.”

Ce fel de seminţe sunt oferite pe acest grup

"Seminţele ce sunt oferite pe grup sunt foarte diverse, ca şi cei care sunt membri în grup. Cererea şi oferta este şi de rarităti, ca şi “roşii” sau tomate negre, cartofi mov.  Dar ce am apreciat foarte tare este că au apărut din comunităti soiuri de grâu vechi sau de speltă, castraveţi, fasole sau roşii de peste 50 de ani în familii, câteva le-am dăruit şi către Ecoruralis, pentru a putea fi înmulţite şi îngrijite şi de către ei. Am primit de la o prietenă şi am dat mai departe “ceapa de 7 ani” o ceapa ce rezistă peste iarnă în pământ şi face arpagic în vârf, aflată în familia ei de mulţi ani.  Am avut şi dat mai departe negrilică, (chimen negru), echinacea, lufă, limba mielului. Am ajuns să primim şi să preţuim plantele melifere – avem şi producători de miere printre noi. Am adus de la colegii din Transition Towns de lângă Findhorn – Scoţia, unde am participat la un training pentru comunităţi reziliente, două soiuri de kale, ce le am dăruit spre înmulţire la Pieţele de seminţe din Bucureşti, Cluj şi Alba ce au avut deja loc în acest an.

Grija faţă de om şi stilul de viaţă sănătos

“Revenind la Permacultură, grija faţă de om şi cea faţă de pământ sunt foarte conectate. Dacă ne preţuim pe noi şi ne dorim o viată mai sănătoasă pentru noi şi pentru copiii noştri, atunci ajungem să fim tot mai interesaţi de a şti de unde vine mâncarea, ce conţine şi cum este crescută şi putem ajunge să avem mai multă grijă şi atenţie pentru Pământ. Au început să apară şi în România iniţiative de agricultură susţinută de comunitate. În unele oraşe funcţionează deja ASAT şi Coşul Tăranului, ca şi sisteme alternative prin care poţi avea acces  la  mâncarea sănătoasă (au început cu legume, dar ofertele devin tot mai variate). Conectarea directă între cel ce produce hrana şi cel ce o consumă are o valoare mai mare decât ne putem închipui la prima vedere. Nu este vorba doar de eliminarea unor costuri, ci de crearea unei conexiuni conştiente, de acceptarea că singuri nu suntem sustenabili, de înţelegerea că de fapt nu suntem separaţi. Ţăranii adevăraţi şi nu comercianţii intermediari ce suntem obişnuiţi să-i vedem în Pieţe, ştiu despre importanţa cultivării din seminţele tradiţionale, dar foarte îmbucurător este să vedem familii tinere, foarte dornice să cultive singuri hrană sănătoasă. Ei acum învaţă abecedarul cultivării, însă avem atât de multe informaţii la dispoziţie despre cum să grădinărim sănătos! Surplus de seminţe curate există, iar proiectul ce l-am initiat le pune în circulatie liberă şi directă, le dă înapoi în mâinile celor ce le deţin dar nu ca şi proprietari, ci ca şi “gardieni”, îngrijitori pentru generaţiile care vin după noi. Deşi nu are neapărat o conotaţie financiară,  şi acest lucru este important pentru mulţi. Însă ce cred că este cel mai important este că ne ajută să devenim mai responsabili şi să ne cultivăm puterea de a crea un viitor potenţial mai blând şi chiar mai prosper.

"Permacultura, mai mult decât eco/bio/organic"

Implicată ca voluntar în „România în Tranziţie”, în acel timp Adina Moise ajunsese să aibă grijă de câteva soiuri mai speciale, aduse de la grădinari-permacultori. A început cu roşii şi busuioc şi a continuat cu kale, broccoli, dovleac şi cilli.

“Atunci am învăţat că permacultura înseamnă mai mult decât eco/bio/organic. Într-o grădină poţi să înveţi să observi conexiunile dintre elementele implicate, să grădinăreşti având în atenţie plantele companion, să faci straturi înălţate, ca să ai bogăţie de nutrienţi şi ca să ajungi în timp să munceşti mai puţin, să preţuieşti solul, pietrele, apa, gâzele şi să vezi legăturile dintre ele. Unele din învăţături se regăsesc în tradiţiiile noastre, din păcate uitate, altele sunt cu totul noi.  Să am grijă de un soi sau de mai multe, ca şi curator - păstrător, îngrijitor a însemnat pentru mine o mare provocare. Am ajuns sa preţuiesc capacitatea de viaţă dintr-o sămânţa cât de mică. Am inceput cu roşii si busuioc, cu kale – o planta deosebit de bogată în nutrienţi, cu broccoli, dovleac şi chilli. Am văzut diferenţa de imunitate şi de reacţie la schimbările de vreme şi in final chiar de gust dintre un soi obişnuit din comerţ faţă de unul crescut într-un sistem de grădinărit curat, unde grija a fost faţă de toate elementele implicate, seminţe, apă, sol, fără folosire de chimicale sau pesticide. Însă surpriza şi cea mai mare satisfacţie am avut-o când am înţeles că permacultura este mai mult decât grădinărit şi să încep sa învăt despre permacultura socială. Aceasta s-a conectat foarte tare cu pasiunea mea de a întelege mai multe despre schimbare”

Psihologia schimbării, aplicată în natură

“Am avut oportunitatea să-mi fac cercetarea pentru lucrarea mea de licenţă în psihologia schimbării, abordând şi rezistenţa la schimbare. A fost lucrarea mea de schimbare interioară, am înţeles că nu pot să schimb pe nimeni, că mă pot doar eu schimba şi că astfel mi-aş face partea de „a fi schimbarea ce o doresc în lume”. Nu vreau să intru în amănunte pentru că povestea nu s-ar termina curând. Ce am simtit, învăţat şi mai ales aplicat, în cadrul implicării mele în Transition Network şi în workgroup-ul Inner Transition din care fac parte este legătura dintre schimbarea individuala şi cea socială, dintre „inner” si „outer” change (schimbare), despre ce contribuţie putem avea, oricare dintre cei noi, indiferent în ce domeniu activăm, pentru toţi cei care nu-şi doresc conştient schimbare interioară, sau mai mult, rezistă schimbărilor ce ar putea fi benefice in viaţa lor, că e vorba de schimbări de stil de viaţa, de convingeri, de valori sau de atitudini. Aici contactul cu Mişcarea de Tranziţie din România şi din afară a avut contribuţia de a-mi revela, prin deschiderea către o lume posibilă în care “frumosul se petrece usor” - cum este la Totnes, UK, sau în alte localităti din lume unde gradul de conectare locală este mult mai ridicat.”

Grădini comunitare şi energie locală verde

“Am văzut oameni frumoşi şi implicaţi în iniţiative locale diferite, mai complexe sau simple, cum ar fi grădini comunitare, energie locală verde, monedă locală. Frumos este că acum astfel de proiecte-iniţiative de tranziţie au început să răsară şi la noi, prin  România în Tranziţie şi Institutul Român de Permacultură ce este deja înfiinţat. Avem chiar şi o Grădina din Curtea Şcolii în Bucureşti, iniţiată de colegul meu Ionuţ Bădică în toamna lui 2012, la Şcoala Ferdinand, un proiect ce după 3 ani de voluntariat a primit Premiul pentru Ecologie la Gala Bucuresti-TU în 2015, prin dna Directoare Violeta Dascalu, unde copiii învată prin joacă şi experimentare directă despre grădinarit, mâncare sănătoasă, permacultură. Acolo se petrece cea mai frumoasă cale de schimbare a prezentului şi viitorului, prin acei copii" mai spune Adina Maria Moise

Cum şi unde putem planta “seminţele libere” – grădina urbană din mijlocul Bucureştiului

“Unele plante se pot cultiva uşor şi pe pervaz, de exemplu plantele aromatice: busuioc, rozmarin, salvie. În balcon, dacă expunerea este bună şi pământul gras, roditor se pot creşte chiar şi roşii/castraveţi/fasole. Experimentarea cu totul deosebită în ceea ce priveşte grădinăritul pe acoperiş o au colegii din “Bucureşti, în Tranziţie” unde Laurenţiu Cernat a iniţiat în 2014 o grădină urbană comunitară pe acoperişul clădirii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. Am gustat anul trecut la o vizită roşii, castraveţi, frunze de ţelină. Acum au început amenajarea unui solar în care au semănat salată, ridichi, ceapă, usturoi, rucola, spanac, morcovi, mărar, pătrunjel, păstârnac şi căpşuni”

 Viitorul “seminţelor libere”

„Aveam nevoie de mai multă conectare locală, aşa că am reuşit să implementăm de foarte curând şi o hartă pe www.reteaua.org, ca să ne putem vedea, cei mai dornici de conectare şi implicare - unde ne aflam şi ce facem sau ce ne-am dori să facem. Scopul acesteia este de a începe activităţi orientate spre comunitate pornite şi conduse din comunitate, că este vorba de schimb de seminţe, poate iniţiere de grădini comunitare sau chiar schimb de produse şi servicii. În jurul unei grădini, cu mici “bănci” sau ”biblioteci” locale de seminţe, protejându-le, cultivându-le, din esenţa si profunzimea conexiunii creeate pot răsări comunităţi reziliente şi sustenabile.