Târgu-Jiu: Comercianţii de lubeniţă se plâng că vor pleca acasă cu 0 profit

Târgu-Jiu: Comercianţii de lubeniţă se plâng că vor pleca acasă cu 0 profit

Comercianţii de lubeniţe s-au mutat cu marfa la scările de bloc, în speranaţ că aşa vor vinde ceva. Comercianţii din pieţe se uită lung după clienţi şi stau cu marfa să se strice.  Vânzătorii de pepeni de la scara blocurlor au scăzut preţurile la 50 de bani numai să nu se întoarcă acasă cu buzunarele goale.

Producătorii de pepeni au ajuns să vândă marfa la preţuri derizorii sau să o ofere gratuit numai să nu se strice. Chiar şi la preţuri mici oamenii se plâng că vânzările merg din ce în ce mai prost şi că au muncit degeaba un an de zile. Mulţi dintre ei vin cu pepeni de Dăbuleni şi spun că nu se aşteptau ca recesiunea să fie aşa de aspră la Gorj. „Suntem nemulţumiţi de vânzări. Vin cu marfă de  de la Dolj şi sunt aici, la Târgu-Jiu, de două luni. Nu am avut vânzări mai slabe ca în acest an. Când am venit aici mă gândeam că vând câte o tonă pe zi. Acum abia dau câteva sute de kilograme. Astăzi vândui câteva lubeniţe“, a spus Lelioara Coteţ. Un kilogram de lubeniţă se vindea astăzi la piaţă cu 70 de bani. Tot ce câştigă din vânzări dau pe transport, pentru chiria mesei şi a cântarului.  „Am adus din Dolj două tone de pepeni. Plătesc 11 lei pe zi pentru masă şi cântar. Nu mai vorbesc de cheltuielile cu transportul. După toate acestea trag linie şi iese zero profit“, a spus Vergel Martin, un alt comerciant. 

„O sută de bucăţi le-am dat gratis ca să nu se strice“

Ca să nu mai plătească taxă pe masa de la piaţă, bişniţarii aduc marfa chiar la scara blocului. Preţul unui kilogram de lubeniţă se vinde ca la piaţă sau mai mic. Cumpărătorii profită de preţurile de criză şi, în plus îi scuteşte de un drum.  „Este acelaşi preţ ca şi la piaţă, numai că este foarte avantajos pentru mine. Doar cobor scările şi mă aprovizionez  şi nu mai fac drumul până la piaţă“, a spus Mariana Mitroi din Târgu-Jiu. Un bărbat din Dolj vinde kilogramul de pepene roşu  cu 50 de bani. Cu toate acestea vânzările sunt slabe. „Mai mult de 50 de bucăţi nu vând pe zi. Anul trecut vindeam sute. Am dat zilele trecute la un client care a venit să cumpere o lubeniţă încă o sută de bucăţi. Le-am dat gratis ca să nu se strice. Îmi pare rău de munca mea de un an de zile. A costat câteva zeci de milioane întreţinerea, cultivatul, prăşitul, fertilizarea şi tratamentul produselor “, a precizat Marin Ion. Unii târgujieni trec pe lângă marfă poftesc şi oftează din cauză că nu-şi permit să cumpere chiar dacă preţurile sunt mici. „Am văzut că la piaţă sunt scumpe. Aş fi mâncat şi eu o felie de lubeniţă dar pensia mea abia îmi ajunge de mâncare şi pâine. Mai bine mă abţin“, ne-a spus Elvira Statie de 74 de ani.