Povestea celui mai bătrân vânător din Gorj. La 89 de ani, Nea Achim este mai iute decât un vânător cu zeci de ani mai tânăr

Ion Achim Pisc, din comuna Runcu, este cel mai bătrân vânător din judeţul Gorj. A împlinit vârsta de 89 de ani, dar, cu toate acestea, merge şi acum la vânătoare împreună cu alţi colegi mai tineri, care abia ţin pasul cu el. Bătrânul vânător este o adevărată legendă, o potecă de şapte kilometri şi un stejar purtându-i numele.

Vânătorul s-a născut pe data de 1 iunie 1926. Este în formă maximă şi străbate şi acum pădurile şi dealurile în căutarea vânatului. Este vânător cu acte în regulă din anul 1957. A moştenit pasiunea de la tatăl său, de la care păstrează şi puşca pe care o foloseşte şi în prezent. „Sunt cel mai în vârstă vânător în activitate şi mai merg şi acum la vânătoare. Sunt membru vânător din anul 1957. Tatăl meu a fost vânător şi de el am preluat această pasiune. De la el am moştenire şi arma de vânătoare pe care o folosesc si acum. Îmi place să vânez şi particip şi acum cu mare plăcere la partidele de vânătoare“, ne povesteşte nea Achim, aşa cum îl cunosc toţi localnicii din Dobriţa.

Vânătorul ştie toate ascunzişurile din pădurile din zonă. „Am învăţat toate ascunzişurile din pădure. Cunosc bolovan unde stăm să aşteptăm vânatul. Atunci când este iarnă, iau urma vânatului pe zăpadă şi facem goană“, ne mai spune vânătorul.

Mai rapid decât vânătorii tineri  

Ion Achim Pisc ne spune că se simte foarte bine şi că nu are nicio problemă de sănătate. Mai mult decât atât, colegii mai tineri nu reuşesc să ţină pasul cu el:

„Nu mă simt neputincios la vârsta de 89 de ani şi merg la fel ca şi colegii mei mai tineri. Ei se miră când plec de lângă ei şi ajung în vârful dealului, că nu ştiu unde sunt. Ochii mă ajută, că dacă nu-i aveam buni nu puteam să mai particip. După ce am ieşit la pensie, am rămas vânător. Am taxa plătită la zi. Eu nu pot să stau mult timp pe scaun. Plec de dimineaţă pe deal, la vie şi la pivniţă“. 

A împuşcat un urs de peste o jumătate de tonă 

Bătrânul vânător a lucrat ca pădurar. Acesta nu mai ştie câte animale a vânat, dar a împuşcat cel mai mult porcii mistreţi: „Îmi place să vânez vulpe, porc mistreţ, cerbi, lupi. Am tone de mistreţi împuşcaţi. Înainte aveam plan de îndeplinit“. 

Cel mai mare animal pe care l-a împuşcat a fost un urs de peste o jumătate de tonă. Nea Achim ne povesteşte cum a reuşit să-l vâneze: „Am împuşcat urs de 540 de kilograme la o pândă în munte. Am fost sesizaţi de mai mulţi cetăţeni care aveau terenuri cultivate că ursul le-a făcut mari stricăciuni la porumb. Am plecat şi am ajuns la pândă seara. Pe la ora 1,00 noaptea, am auzit gardul trosnind. Mi-am dat seama că este ursul. L-am aşteptat şi l-am urmărit. Era lună ca ziua şi am văzut cum namila se apropia. Era foarte mare. Venea de la munte ca să coboare în grădinile oamenilor ca să mănânce. Când a ieşit din umbra unor copaci am tras şi a căzut. Nu am mers la el, pentru că ursul rănit este foarte periculos. Am aşteptat până spre dimineaţă. L-am găsit pe o potecă, răsturnat cu picioarele în sus“.

O potecă îi poartă numele  

O potecă pe care a amenajat-o prin munte îi poartă numele celui mai bătrân pădurar. Şi un stejar la care acesta obişnuia să stea la până este cunoscut după numele lui. „Eram pădurar de vânătoare şi aveam plan să facem poteci de vânătoare. Chiar eu aveam nevoie de potecă pentru a merge în cantonul de pază şi am făcuut poteca de vânătoare pe o lungime de şapte metri, cu ajutorul sătenilor. Este cunoscută şi acum ca «poteca lui nea Achim». Aşa i-a rămas numele. Mai este un gorun unde eu stăteam la vânătoare şi mulţi spun astăzi că se duc la «gorunul lui nea Achim»“, ne povesteşte vânătorul.