Grupuri de sprijin pentru copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate. „Copiii nu ştiu să numere banii, ci îmbrăţişările“

O statistică de anul trecut arăta că în România există circa 100.000 de copii cu unul sau ambii părinţi plecaţi să lucreze în străinătate. Datele prezentate de către Ministerul Educaţiei sunt mult mai alarmante şi indică faptul că peste 160.000 de copii se aflau în această situaţii.

Psihologii avertizează în legătură cu traumele pe care le pot dezvolta aceşti copii. Psihologul Iuliana Dimulescu susţine că ruptura care se produce între părinte şi copil poate fi ireversibilă, pentru că acesta are nevoie de o susţinere emoţională.

„Copiii nu ştiu să numere banii. Ei numără îmbrăţişările, iar în momentul în care părinţii sunt plecaţi în străinătate sau departe de casă, indiferent de conjuctură, copilul simte povara neajunsurilor părinţilor. Ori eu îmi pun întrebarea: De ce trebuie ca acel copil să se simtă atât de împovărat şi să simtă că părinţii sunt plecaţi pentru el. Există ideea şi o anumită preconcepţie că «pentru tine fac şi mă zbat». Copilul nu are nevoie de asemenea demers din partea părinţilor. Are nevoie de sprijin emoţional în primul rând. Prin această separare se rupe orice legătură parentală sau maternală“, precizează psihologul.

Grupuri de sprijin

Copiii care se află în această categorie, susţine psihologul, trebuie ajutaţi prin înfiinţarea unor grupuri de susţinere, care ar putea funcţiona în cadrul şcolilor: „Părinţii ar trebui să reacţioneze la necesităţile copiilor lor şi să pună în balanţă ce este mai important: familia sau banii. Sunt şi situaţii în care părinţii sau unul dintre ei sunt nevoiţi să plece. Copilul care ajunge în această situaţie trebuie ajutat“, afirmă Iuliana Dimulescu.

Psihologul mai spune că Intenţionează ca în viitorul apropiat să înfiinţeze grupuri de sprijin pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate.

„Ideea de la care vreau să plec este tocmai necesitatea acestor grupuri de susţinere pentru integrarea acestor copii, pentru că este o traumă pentru ei să crească fără părinţi sau fără unul dintre ei. Pentru implementarea unui astfel de program am nevoie de colaborarea profesorilor în special, pentru că ei cunosc cel mai bine problemele cu care se confruntă elevii“, a mai precizat Iuliana Dimulescu.