Cum au apărut scoicile în Gorj cu milioane de ani în urmă - rezervaţia naturală care stârneşte controverse despre existenţa Mării Sarmatice

Rezervaţia de scoici se află în comuna Scoarţa

O rezervaţie naturală mai puţin obişnuită pentru această zonă se află în comuna gorjeană Scoarţa: „Valea Ibanului“. Un mal de nisip, la baza unui povârniş,  este plin cu scoici vechi dinaintea apariţiei omului

Rezervaţia naturală de tip paleontologic „Valea Ibanului“ se află în comuna Scoarţa, în apropierea drumului judeţean ce leagă localitatea Colibaşi de satul Mogoşani, judeţul Gorj. Un indicator ne îndrumă către monumentul naturii unde au fost descoperite scoici vechi de milioane de ani. Se ajunge aici doar la pas, după zece minute de mers pe un drumeag care se opreşte chiar lângă un mal de nisip din care, imediat cum scormoneşti puţin în stratul de argilă, ies la iveală scoici de mici dimensiuni. 

Gheorghe Dragotă, referent în cadrul Primăriei Scoarţa, ghidul nostru, încearcă să scoată cu mare grijă o scoică, pentru că sunt foarte fragile şi se fărâmiţează numaidecât. Nu este singurul loc din comună unde pot fi găsite soici: „Eu am mai văzut şi lângă magazin. Este plin de scoici“, ne spune Gheorghe Dragotă. Potrivit acestuia, scoicile au ieşit la iveală după cel de-Al Doilea Război Mondial. „Din ce am discutat cu bătrânii satului, am aflat că exista un drum pe aici, dar s-a surpat dealul şi au apărut scoicile. Asta s-a întâmplat prin ’47-’48, după război. Şi acum alunecă dealul“.

Specialiştii consideră că este un lucru benefic că la rezervaţie nu se ajunge foarte uşor, pentru că în acest fel este protejată mult mai bine. 

FOSILĂ VECHE DE 3-4 MILIOANE DE ANI 

Felicia Bantea, geolog în cadrul Muzeului Judeţean Gorj, spune că rezervaţia „Valea Ibanului“ are o vechime cuprinsă între 3 şi 5 milioane de ani, fiind plasată în perioada ponţianului mediu, în neogen din era neozoică.

„Este un punct fosilifer. Nu s-a dat importanţă mare, pentru că nu reprezintă un interes comercial mare. Aceste valve sau cochilii, în anumite condiţii prinse de stratul mâlos sau argilos, nu se mai macină. Nu s-au format calcare din ele, rămân ca fosile conducătoare pentru determinarea vârstei acelui etaj geologic. Ajută la studiul ştiinţific şi la stabilirea vârstei la care au avut loc schimbările majore. Este o fosilă specifică apelor dulci. S-a găsit o fosilă veche de 3-4 milioane de ani, dinaintea apariţiei omului. Dacă nu apărea această fosilă nu se putea stabili vechimea acestui depozit fosilifer. În acel loc a fost o apă cu suprafaţă mai mare,

explică Felicia Bantea. 

IPOTEZE ŞI LEGENDE

Unii localnici, printre care şi Gheorghe Banţa, cred că scoicile de la „Valea Ibanului“ sunt o dovadă a faptului că în zona Carpaţilor a existat Marea Sarmatică. În schimb, Felicia Bantea ia în calcul varianta existenţei unui curs de apă sau chiar a unui lac: „Nu este vorba de mare, ci de apă curgătoare sau apă dulce. Nu trebuie să mergem prea departe. Cursurile de apă au secat sau au fost deviate şi au rămas aceste albii cu moluşte. Habitatul a dispărut şi moluştele au rămas împietrite în locurile respective. Totul s-a întâmplat când nu exista omul pe pământ şi toate procesele se derulau într-un mod lent şi au rămas mărturii ale consolidării împietrite“. 

Specialista spune că este o ipoteză şi existenţa mării şi faptul că ar fi fost fundul acesteia sau capătul ei, dar, ştiinţific, merge pe varianta existenţei unor cursuri de apă.

„E vorba de fâşii de terase. Sunt martori de eroziune de pe fundul lacustru. Să spunem că poate fi vorba şi de un lac, pentru că melcii şi scoicile pot să trăiască în tot felul de ape. Sunt cele mai vechi specii de pe faţa pământului. Sunt primele forme de viaţă care sunt şi actuale“,

ne lămureşte Felicia Bantea.

Potrivit muzeografului, scoici similare pot fi întâlnite în alte zone din Gorj, în comune învecinate cu Scoarţa, şi anume la Săcelu şi la Crasna. 

Vasile Popescu, un profesor pensionar din Scoarţa, explică de unde provine denumirea locului în care se află aria protejată. „Ibanus Maryk a fost un tătar care, după 1241 s-a stabilit, cu oamenii lui, pe un deal aflat între actualul sat Bobu şi comuna Bălăneşti. În timp, s-a format un sat întreg, ce a luat numele Iban, pentru că tătarii s-au împreunat cu românii, formând familii mixte. Acum satul nu mai există, dar numele său i-a rămas văii de la poalele dealului. Cât despre deal, acesta are un sol albicios, bun pentru vie, iar din loc în loc apar picături albe, fărâmicioase, care nu sunt altceva decât fosile decalcifiate de scoici şi melci“, spune profesorul gorjean. 

Cum i-au ajutat scoicile pe localnici

Existenţa ariei protejate „Valea Ibanului“ a adus o serie de investiţii pe fonduri europene şi guvernamentale în localitatea Scoarţa. Primăria a reuşit să obţină un punctaj mai mare pentru două proiecte, care au primit finanţarea necesară. Aurelian Cotârlău, primarul comunei, spune că, fără punctele aduse de rezervaţie, cele două proiecte nu ar fi fost aprobate. Unul dintre acestea a constat în realizarea unei reţele de alimentare cu apă în mai multe sate. „Fondurile pentru alimentarea cu apă a satelor Bobu, Mogoşeni, Câmpu Mare, Colibaşi şi Lazuri sunt acordate de guvern, pe baza Ordonanţei nr. 7. A contat mult faptul că avem o rezervaţie naturală“, a precizat primarul Aurelian Cotârlău. O altă investiţie realizată tot ca urmare scoicilor de milioane de ani de pe raza comunei a fost modernizarea unui drum sătesc. Proiectul a primit zece puncte în plus pentru că în localitate există o rezervaţie naturală. „Proiectul a obţinut 75 de puncte şi a fost aprobat. Au fost proiecte picate cu 65 de puncte“, a mai spus primarul localităţii.