Curtea de Conturi Europeană: sprijinul acordat de UE pentru pădurile aflate în proprietate privată nu a dus la obţinerea de rezultate tangibile

Potrivit unui raport publicat de Curtea de Conturi Europeană, situaţia sectorului forestier din UE nu a fost analizată în mod specific pentru a se justifica propunerea unui sprijin financiar special pentru creşterea valorii economice a pădurilor.

BodyStatele membre au utilizat măsura pentru a sprijini acţiuni care nu corespundeau obiectivelor programului şi care ar fi trebuit mai degrabă finanţate prin alte măsuri, caracterizate de alte condiţii de eligibilitate şi de rate diferite ale ajutorului, de obicei mai mici.

Măsura specifică 122, intitulată „Creşterea valorii economice a pădurilor”, a fost introdusă prima dată pentru perioada de programare bugetară 2007-2013 a UE. În această perioadă, suma totală alocată măsurii s a ridicat la 535 de milioane de euro. Auditul Curţii a pus în evidenţă deficienţe de ansamblu ale programului, la nivelul concepţiei, al implementării şi al monitorizării măsurii. Curtea a ajuns la concluzia că statele membre şi Comisia nu au gestionat în mod eficient şi eficace aspectele auditate ale sprijinului acordat pentru creşterea valorii economice a pădurilor. Având în vedere faptul că s a propus menţinerea acestui program de sprijin şi pentru următoarea perioadă de programare 2014 2020, Curtea a propus o serie de îmbunătăţiri pentru a se asigura că programul oferă o valoare adăugată europeană.

Curtea a constatat că numai câteva proiecte auditate au contribuit în mod semnificativ la creşterea valorii economice a pădurilor, fie prin creşterea valorii terenului (amenajarea de poteci şi construcţia de drumuri forestiere), fie prin creşterea valorii arboreturilor (lucrări silvice cum ar fi elagajul sau rărirea). Au fost identificate şi cazuri în care sprijinul din partea sectorului public era disproporţionat de mare.

Având în vedere rezultatele actualului program, Curtea recomandă Comisiei să îl redefinească, definind mai întâi în ce constă valoarea economică a unei păduri, să evalueze nevoile UE legate de sprijinul acordat pentru creşterea valorii economice a pădurilor, precum şi să definească în mod clar elementele-cheie care vor garanta faptul că sprijinul acordat de UE este direcţionat către satisfacerea acestor nevoi. De asemenea, Curtea a recomandat statelor membre să instituie proceduri adecvate pentru a se asigura că sprijinul este eficace în sensul creşterii efective a valorii economice a suprafeţelor de pădure vizate de investiţii.

Curtea a constatat că statele membre nu au stabilit valoarea suprafeţelor de pădure înainte şi după realizarea investiţiilor şi nici nu au cerut beneficiarilor să facă acest lucru; astfel, este foarte dificil să se stabilească dacă a existat o valoare adăugată ca rezultat al sprijinului acordat de UE.