Supravieţuitori în „Orfelinatul Groazei“, locul în care au murit mii de copii. „Aici sunt păcatele poporului român: 3.000 de vieţi curmate înainte de termen“

Copiii care au supravieţuit în spitalul de la Siret, judeţul Suceava, în care comuniştii îi internau pe cei bolnavi, consideraţi irecuperabili, reuşesc cu greu să povestească traumele prin care au trecut. Sunt adulţi şi au copii la rândul lor, dar îşi amintesc şi noapte, în vis, că au fost bătuţi, înfometaţi şi că mulţi dintre ai lor au murit, au fost îngropaţi şi uitaţi în cimitirul oraşului.

Începând cu 1956, în vechiul Spital de Neuro-Psihiatrie Siret au fost internaţi mii de copii cu probleme de sănătate, pe care comuniştii îi considerau irecuperabili. După 1989, spitalul şi-a căpătat denumirea de „Orfelinatul Groazei”, pentru că supravieţuitorii au început să povestească traumele pe care le-au trăit, închişi între pereţii unei unităţi, care parcă avea menirea să le grăbească sfârşitul.

Unii dintre cei care au scăpat cu viaţă s-au căsătorit şi au copii, la rândul lor. Locuiesc în Siret, însă vorbesc cu greu despre coşmarul din copilărie. Pe de o parte, pentru că îi doare să îşi amintească şi pe de altă parte, din cauza stigmatizării. „Mulţi dintre ei nu aveau nici o problemă chiar, zic eu, psihică. Se vede lucrul acesta că o parte din ei, după ce s-a desfiinţat spitalul, s-au căsătorit, au familii”, ne-a declarat preotul Vasile Merlă (FOTO jos), de la Biserica „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, din Siret.

Pe unul dintre supravieţuitori l-am întâlnit chiar în centrul oraşului. A recunoscut cu greu că a fost internat în orfelinat şi a început să se panicheze când l-am rugat să ne spună povestea lui. „Am fost considerat nebun. Nu sunt nebun. Cu ce mă ajută să îmi povesteasc viaţa? Cu ce folos? Nu vreau să îmi amintesc! Astăzi (n.r. - miercuri, 27 martie) este ziua mea de naştere. Ce folos?”, s-a întrebat bărbatul.

Alţi supravieţuitori locuiesc într-o casă socială a primăriei, care se află pe drumul ce duce spre Vama Siret. Le-am bătut la uşi. Unul dintre tineri s-a enervat cumplit. A ieşit din casă cu nişte unelte de construit. A urcat într-o maşină şi a plecat. Un altul ne-a invitat în casă. Ne-a povestit că a acceptat să participe la emisiunea „Acces Direct” de la Antena 3, ca să îşi spună povestea. A primit un frigider de care avea nevoie. Când s-a întors acasă, vecinii nu l-au mai lăsat să ia apă din fântâna lor. Bărbatul este căsătorit şi are doi copii. Este înspăimântat de gândul că micuţii ar putea să treacă prin coşmarul lui. Avea doar trei ani când a ajuns în orfelinatul de la Siret. Unele amintiri îl bântuie şi ziua şi noapte, prin somn. „Eram mic şi acum văd cum este o masă albastră. În capătul mesei stăteam eu. O fată m-a izbit cu capul de masă. M-a luat de haine şi m-a trântit. Dacă mă credeţi, şi acum visez cum luam bătaie de la infirmieră. Era o femeie rea. Avea o răutate în ea”, ne-a povestit bărbatul sub protecţia anonimatului.

El a mai spus că mulţi dintre copiii internaţi au murit. Trupurile lor au fost îngropate într-o zonă izolată din cimitirul oraşului. O suprafaţă de teren lăsată de izbelişte, până anul trecut. Aşa se face că unele cruci au fost acoperite de vegetaţie, altele au fost furate. Trecătorul, oricare ar fi el, aproape că nici nu îşi poate da seama dacă a călcat sau nu pe un loc de veci. În plus, numele copiilor aproape că nici nu se mai văd pe crucile rămase în picioare.

Povestea cimitirului a ajuns şi la urechile unor rădăuţeni care au „înfiat un mormânt” de care au grijă, încă de anul trecut. L-au curăţat şi i-au făcut un gard. Au pus flori şi coroane, aşa cum cere tradiţia ortodoxă. Ei au bătut toba pe acest subiect până când povestea a ajuns la urechile angajaţilor de la Direcţia Silvică Suceava, care, împreună cu jurnalişti de la Monitorul de Suceava, au iniţiat o campanie de igienizare a „Cimitirului Inocenţilor”. Au îndepărtat vegetaţia de pe morminte, au curăţat crucile care au mai rămas şi, marţi, au plantat 300 de pomi de sufletul celor adormiţi.

„De câte ori vin aici, simt că mă apasă ceva. Aici sunt păcatele poporului român. 3.000 de vieţi curmate înainte de termen. Mă încadrez perfect în perioada 1956 – 2000, cât a funcţionat spitalul, mă gândesc cu groază că şi eu, şi copiii mei, puteam să fim sub glie, aici. Lucrurile astea care s-au întâmplat, şi care sper să nu se mai întâmple niciodată, ne afectează şi astăzi”, ne-a declarat George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

După plantarea copacilor, preotul Vasile Merlă a oficiat o slujbă de pomenire a copiilor adormiţi. După ceremonie, el ne-a spus că cimitirul inocenţilor se află în grija a două parohii locale şi că el a oficiat ceremonii religioase inclusiv pentru copii decedaţi în orfelinat, începând cu 1982. Vasile Merlă ne-a spus că pe vremea comuniştilor, unii copii au fost înhumaţi şi fără slujbă. Preotul ne-a mărturisit că simte o părere de rău pentru că nu i s-a permis accesul în orfelinatul groazei şi regretă că nu a avut mai multă grijă de cimitir.

Sunt mulţi cei încercaţi de neputinţă când vine vorba despre copiii internaţi la Siret. Unii mai simt că pot să facă dreptate. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a depus o plângere la Poliţie pentru a se investiga moartea a 340 de copii care au fost internaţi la Siret în perioada 1980 – 1989.

„Noi reclamăm atacul sistematic, adică în momentul în care statul devine terorist cu proprii cetăţeni. Aceşti copii nu au murit, au fost omorâţi prin faptul că li s-a refuzat asistenţa medicală, condiţii de igienă, alimentaţie potrivită, şi mai cu seamă, am constat cu o echipă de medici că o seamă de afecţiuni, care erau în epoca respectivă, aveau medicaţie. Nu erau într-o stare iremerdiabilă. Aceşti copii au fost lăsaţi să moară. Avem cazuri de copii care au fost agresaţi fizic, loviţi cu capul de pereţi, legaţi de paturi. Este un dosar in rem”, ne-a spus Radu Preda de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. El a precizat că în unele documente de deces apar diagnostice precum: embolie, tuberculoză, loviri mecannice. „Unii copii au fost bătuţi până au murit”, a precizat Radu Preda.

Un singur zid a mai rămas din orfelinatul groazei

Plângerea a fost depusă în urmă cu doi ani şi de atunci nu s-a mai întâmplat nimic în dosar, din cauză că Inspectoratul Judeţean de Poliţie Suceava nu are angajaţi suficienţi. Frustrarea supravieţuitorilor este cu atât mai mare cu cât cei locuiesc în Siret se învecinează cu bătăuşii lor. Unii dintre călăi „sunt medici de familie, alţii au afaceri”, a precizat Radu Preda.