Cu ce preţ vor pune fermierii tomate cu gust pe masa de Paşte. „Ce program am? Două-trei ore de somn pe noapte“
0
Pentru că românii vor tomate gustoase, produse în România, încă din primăvară, chiar dacă li se par de fiecare dată scumpe, fermierii s-au apucat de treabă. Munca, însă, este una pe care, spun cei mai mulţi, copiii lor nu vor mai fi dispuşi să o facă.
Munca pentru a pune pe masa de Paşte roşiile româneşti a început în ferme încă de la sfârşitul lunii noiembrie, pentru acei fermieri care îşi produc singuri răsadul. De câteva zile, legumicultorii din Olt au trecut şi la plantat.
Doar că lucrurile nu se termină aici. Odată plantate, tomatele au nevoie de îngrijire zi şi noapte, iar liniştea legumicultorilor s-a dus pe apa Sâmbetei.
„Ce program are un fermier? Două-trei ore de somn pe noapte, pentru că trebuie să alimentezi centrala. Merg de la un capăt la altul al solarului, să văd cum e temperatura, cum se simt, cum e aici, cum e la celălalt capăt... Dimineaţa începi din nou munca“, spune fermierul Simon Idita, singurul care în comuna Pleşoiu, o localitate vestită în care se produc legume, mizează pe roşiile extratimpurii.
A fost la început mai mult o ambiţie, s-a gândit şi la câştig, pentru că „trufandalele“ sunt scoase pe piaţă cu cele mai bune preţuri, însă de la an la an pare tot mai greu. Oboseala s-a acumulat, la fiecare cinci ani te prind din urmă lucrurile care trebuie înlocuite, iar ce pare profit se transformă din nou în chletuială.
Simon Idita a început plantarea tomatelor la sfârşitul lunii ianuarie FOTO: Facebook/Ion Păunel
„Era 0,8 lei kilogramul, în septembrie a crescut la 1,4 lei“
Puţini sunt legumicultorii care să parieze pe o asemenea cultură, pentru că, oricât de mult şi-au îmbunătăţit tehnologia, „de fapt tot împotriva naturii te pui“, spune fermierul.
Tomatele au nevoie de căldură pentru a se dezvolta, dar şi mai mult au nevoie de lumină, exact ce le-a lipsit în primele zile de la plantare. Ar exista o posibilitate, spune Simon Idita, însă lămpile necesare sunt extrem de costisitoare.
„Ceva bun costă de la 300 euro în sus şi îţi asigură lumină pe doi metri pătraţi, nu reuşeşti aşa ceva nici măcar pentru răsaduri“, spune fermierul, care mai că s-ar împăca cu zilele geroase, dar cu soare, decât cu lipsa lui şi cu temperaturi pozitive.
„Dacă e soare, o scoatem cumva la capăt, deşi nopţile sunt albe când e gerul mare, aşa însă plantele suferă, deja se vede, s-au înălţat mult, merg după lumină“, explică legumicultorul. Are, din acest motiv, emoţii foarte mari, pentru că nu ştie cum vor fi roadele. De asta depinde, în mod categoric, şi câştigul, de cât de multe roşii vor fi pe fir şi de cât de viguros se vor dezvolta plantele.
Tomatele roşii produse la Pleşoiu au clienţi fideli FOTO: arhiva Simon Idita
Legumicultorii fac tot ce le stă în putinţă. Anul s-a arătat greu încă din toamnă, când şi-au făcut stocurile de combustibil solid pentru centrale.
„În primăvară era 0, 85 lei kilogramul, în septmebrie a sărit la 1,4 lei. Şi băiatul de la depozit ne-a avertizat că vin scumpiri, dar, recunosc, n-am crezut“, spune fermierul. Pentru cei 3.500 metri pătraţi deja cultivaţi cu tomate consumă câteva sute de kilograme de cărbune pe noapte. Legumicultorii, de altfel, cumpără combustibil cu tirurile, încă de vara. Acum, că a venit anul în care trebuia schimbată folia, a constatat alte scumpiri. „Şi se va ajunge, am fost avertizaţi, la scumpiri de aproape 40% în continuare, la ţeavă, la folie, la...“, mai spune Simon Idita.
La un calcul sumar, legumicultorul spune că se aşteaptă la o cheltuială de aproximativ 7-8 lei pentru a obţine un kilogram de tomate. El vinde mai puţin în piaţă, îşi valorifică marfa direct din fermă, livrând celor care o vând la rândul lor în pieţe, unde au clienţi fideli.
De ani buni, Simon Idita petrece ore, zilnic, asigurându-le plantelor temperatura necesară FOTO: arhiva personală Simon Idita
„Vă daţi seama că trebuie să vindem peste 8 lei/kg ca să putem vorbi de profit. Şi sper să obţinem preţul ăsta, pentru asta nu dormim noaptea“, spune fermierul.
La un asemenea efort nu mulţi sunt dispuşi, cei mai mulţi legumicultori aşteptând să facă lucrurile firesc, atunci când vremea o permite, chiar dacă preţurile obţinute nu mai sunt nici pe departe atât de tentante. „Ştiţi ce mi-a spus un prieten, de ce nu face asta? Mi-a spus: «Măi, Petrică, eu fochist nu mă fac. Vara nu dorm, nici iarna să nu dorm?». Pentru că asta faci, n-ai linişte nici ziua, nici noaptea“, explică fermierul.
„Şi gustul românesc dacă se duce e o problemă“
Legumicultorul recunoaşte că îi e dor de anii în care avea o exploataţie mult mai mică, nu avea solar încălzit şi nici atâta bătaie de cap. A vrut să încerce să pună pe piaţă foarte devreme tomatele cu gust, a reuşit, şi-a mărit suprafaţa, are clienţi fideli, de asta nu se poate plânge, doar că lucrurile par să se complice de la un an la celălalt. Nu vrea să-şi vadă copiii făcând acelaşi lucru, iar asta din mai multe motive.
„Asta e ce am făcut eu şi mama lor, atât am putut noi să facem, dar n-aş vrea să mai treacă şi ei prin ce trecem noi, de dimineaţa până seara, an după an. Acum, de dormit o noapte întreagă mai dorm peste 6 luni. De fapt, peste 6 luni termin cultura asta, dar voi avea altceva, poate cu un pic mai puţină bătaie de cap. Însă nu ştiu dacă merită. Ajungem să nu le mai vorbim copiilor care trăiesc cu noi în casă, n-avem când. Îi lăsăm dimineaţa dormind, seara nu ştiu dacă mai schimbăm trei vorbe, pentru că ei au intrat la somn”, spune fermierul.
Tomatele atât de căutate se obţin cu multă sudoare şi cheltuieli mari FOTO: arhiva personală Simon Idita
„De asta nu aş vrea ca ei să facă asta. Sau nu aşa. Se poate şi fără atâta bătaie de cap, se poate şi cu soiuri rezistente, dar nu au gust, iar clientul vrea gust, şi gustul românesc dacă se duce e o problemă. Pe piaţă, lumea încă îl caută, avem pământ viu, creştem legumele în pământ, încă. La noi, de când se coc primele roşii şi până la ultima recoltare salata de roşii nu lipseşte de pe masă. Nu vreţi să ştiţi cât costă produsele pe care le folosesc pentru a evita chimicalele. Dau 1.200 lei la un stropit. Două luni durează recoltarea, soiurile acestea nu iubesc căldura“, mai spune fermierul.
El mai explică şi că 2020, în ciuda pandemiei, a fost un an bun, legumele au avut căutare. Dacă n-ar fi fost cheltuielile absolut necesare pentru refacerea infrastructurii... „Au fost nişte cheltuieli serioase, de asta nu pot vorbi de profit, dar acum sper să stau liniştit următorii 10-20 ani, vorbesc de structură. Însă cheltuieli se ivesc tot timpul, folia o schimbăm la cinci ani...“.
Se încarcă comentariile...
