Secretele Turnului Sfatului din Sibiu, locul în care saşii au hulit alipirea Ardealului de Ungaria, iar armata germană şi-a luat tributul

Secretele Turnului Sfatului din Sibiu, locul în care saşii au hulit alipirea Ardealului de Ungaria, iar armata germană şi-a luat tributul

Turnul Sfatului, clădirea re

Turnul din Piaţa Mare a oraşului a avut în istorie mai multe întrebuinţări şi este astăzi cel mai cunoscut monument al Sibiului, oferind o privelişte superbă asupra oraşului vechi.

Potrivit patrimoniu.sibiu.ro, actualul turn este rezultatul mai multor faze de construcţii. “Din construcţia iniţială s-a păstrat, probabil, doar nucleul ridicat până la înălţimea primului etaj. Datarea probabilă a turnului corespunde edificării celei de a II-a incinte fortificate, adică perioadei cuprinse între 1224 şi 1241, în forma iniţială nedăpăşind mai mult de patru niveluri. În şanţul de apărare al acestei incinte, în urma unui sondaj arheologic, a fost descoperită o monedă din perioada de domnie a lui Andrei al II-lea (1205 - 1235).
 
Lucrări ample de reconstrucţie s-au efectuat în anii 1586 - 1588, după ce, în 17 februarie 1585, s-au prăbuşit etajele superioare, surprinzând-ul printre dărâmături pe pictorul Johann David în timp ce zugrăvea bolta. După ce a fost reparat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, turnul a suportat intervenţii radicale în partea superioară. Acoperişul piramidal, prevăzut cu patru turnuleţe fiale în colţuri, redat de pictorul Franz Neuhauser junior în acuarela sa "Târgul anual de la Sibiu", a fost înlocuit, în 1826, cu cel actual, din cupru. Tot atunci s-a înălţat şi ultimul etaj. În forma sa actuală, turnul se ridică pe înălţimea a şapte etaje retrase succesiv, având faţadele marcate prin deschideri înguste de forma unor metereze”, arată sursa citată. 
 
Depozit de cereale, arest temporar sau muzeu
 
Revoluţionarii saşi vor arbora în vârful turnului, în 4 mai 1848, steagul imperial, în semn de protest la adresa alipirii Ardealului Ungariei. 
“La parter are o amplă trecere boltită care la începutul sec XX era pictată. Al doilea tunel este practic pe sub casa din Piaţa Mare nr.1 şi a fost deschis la inceputul anilor '30. În gangul de trecere din partea dreaptă se află o piatră cu inscripţia “Haec turris edificate est comuni a rehuius a.d.1586 die 4 s apri”.Pe peretele sudic al turnului, sunt încastrate reprezentările în relief de piatră a doi lei care se presupune că fac parte din structura originală a turnului datând din sec. XIII.
Accesul în interior este posibil printr-o uşă de mici dimensiuni, de unde, prin intermediul unei scări spiralate, se ajunge la etajele superioare. Sunt 141 de trepte de urcat până la ultimul etaj. La penultimul etaj se poate observa mecanismul ceasului, iar ultimul etaj prezintă un punct de observaţie peste oraşul vechi. În 19 decembrie 1906 se pune în funcţiune ceasul din turn iluminat noaptea. Ceasul a fost realizat de firma "J.J. Fuchs & Fii" din Bernberg (Saxonia). În 1917, acoperişul de cupru este confiscat de armata germană. Turnul a avut diverse întrebuinţări, de la depozit de cereale la punct de observaţie a incendiilor, de arest temporar sau chiar de muzeu de ştiinţe naturale la mijlocul sec. XIX. Între 1962 şi 1998, turnul a adăpostit o secţie a Muzeului Brukenthal de exponate medievale. În 1998 a fost vizitat de Prinţul Charles”, mai arată sursa citată. 
 
Una dintre porţile oraşului
 
Un lucru mai puţin cunoscut despre monumental-emblemă al Sibiului este faptul că este una dintre cele mai vechi porţi ale oraşului, aflte încă în picioare. 
“Poarta a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, pentru a permite accesul în cetatea Sibiului dinspre drumul ce făcea legătura cu zona sudcarpatică şi apoi de ce nu peste Dunăre spre Balcani. Poarta a fost aşezată exact pe linia drumului medieval odată cu amenajarea celei de-a doua incinte de fortificaţii a Sibiului.
Ca poartă de acces a funcţionat în jurul la 100 de ani, pierzându-şi din întâietate odată cu fortificarea Oraşului de Sus. A rămas apoi vreme de 650 de ani un simbol al oraşului, ajungând astăzi a fi unul dintre cele mai importante monumente”, explică istoricul Răzvan Pop, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Sibiu. 
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
Mâncărurile tradiţionale ale romilor sunt simplu de făcut, foarte săţioase şi, spun cei care le-au testat, extrem de savuroase. Şah Hai Mas-ul, puiul pe sâr a la Lulica, bândăreţul sau săviacul sunt preparate uşor de făcut de către orice gospodină.
 
 
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
 
 
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările