Mănăstirea martir a Ţării Oaşului va intra în posesia greco-catolicilor. Ortodocşii îl aşteaptă pe executor cu săbiile

În judeţul Satu Mare, biserica Ortodoxă şi Greco-Catolică au înregistrat până în prezent peste 30 de dispute. Miza acestor procese o reprezintă cererile de retrocedare a lăcaşelor de cult, formulate de prelaţii greco-catolici. Până în prezent, sentinţe definitive şi irevocabile au fost pronunţate doar în cazul câtorva biserici. Este şi cazul mănăstirii de la Bixad.

Un conflict a izbucnit deja la Bixad, unde Biserica Greco-Catolică a obţinut sentinţe de executare silită a terenurilor şi clădirilor Mănăstirii. Spiritele sunt extrem de încinse între săteni, pentru că în orice clipă sentinţele ar putea fi puse în aplicare.  Printr-o hotărâre de guvern, dată de Guvernul Petre Roman, Bisericii greco-catolice îi este atribuită clădirea Preventoriului Bixad şi terenul aferent. Acea hotărâre de Guvern a stat la baza sentinţelor date mai târziu de diferite instanţe de judecată. Astfel că după ce aceste sentinţe vor fi puse în executare, călugării şi preoţii vor trebuie să evacuzeze clădirile.

„Ortodocşii au venit vineri cu securi aici şi au stat toată ziua, crezând că va veni executorul şi ne va scoate. Situaţia este una extrem de tensionată“, a declarat arhimandritul Emanuil Rus.

Terenurile şi clădirile vor fi executate silit

Între Biserica Română Unită cu Roma Greco-Catolică şi Mănăstirea Ortodoxă Română de la Bixad se poartă procese de ani buni de zile. Biserica greco-catolică a obţinut o sentinţă defitinivă şi irevocabilă privind revendicarea terenurilor şi construcţiilor Mănăstirii Bixad. Din cauza presiunilor locale, dosarele aflate de ani de zile pe rolul instanţelor locale sătmărene au influenţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să le strămute la Mehedinţi şi Craiova, unde s-au acordat sentinţele defitinive şi irevocabile. 

În sentinţa nr.341/2011 a Curţii de Apel Craiova este specificat faptul că Biserica Ortodoxă Română este obligată să-i lase greco-catolicilor construcţia cu destinaţie de Preventoriu pentru copii hadicapaţi  şi construcţia cu destinaţie spaţiu pentru activităţi specifice ale copiilor internaţi în preventoriu. Cu alte cuvinte biserica greco-catolică ar urma să fie pusă în posesie cu terenul aferent curţii Mănăstirii Bixad precum şi cu cele două clădiri. Trebuie menţionat faptul că Biserica Mănăstirii Bixad, situată în mijlocul terenul ce urmează a fi dat greco-catolicilor rămâne theoretic în posesia Bisericii. Practic însă este imposibil, deoarece terenul de sub biserică este al Greco-catolicilor. Zilele următoare, executorul judecătoresc va pune în executare decizia Curţii de Apel Craiova. O sentinţă asemănătoare a fost pronunţată şi de Tribunalul Mehedinţi, Prin sentinţa civilă nr.180/2011 a Tribunalului Mehedinţi este specificat că Biserica Ortodoxă Română este obligată  să lase Episcopiei Române unită cu Roma suprafaţa de 10.908 mp de teren de la Bixad.

Steinhard, călugărit în secret de stareţul Mănăstirii Bixad

Mănăstire Bixad, din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, este una dintre cele mai importante bastioane ortodoxe din nordul Ardealului. Biserica şi curtea de piatră a mănăstirii au fost ridicate în 1770, fiind sfinţite un an mai târziu. În timp, aşezământul a fost reorganizat şi a funcţionat ca lăcaş monahal greco-catolic, până în 1948, însă, din 1954, a fost închis, clădirile transformate în casă de odihnă pentru mineri, apoi în preventoriu pentru copiii care aveau părinţii bolnavi de TBC. A urmat o perioadă de degradare cumplită, de se putea trece dintr-o parte în alta prin biserică, pentru ca în 1981, Ceauşescu să aprobe restaurarea monumentului istoric, care a intrat în posesia ortodoxilor.

Lăcaşul a găzduit, încă din timpuri primordiale, personaje şi întâmplari extraordinare. Emanoil Rus, stareţul mănăstirii Bixad încă din anul 1990, este un personaj ieşit din comun. În anii ’80, pe când era călugar la mănăstirea Rohia, acesta a făcut două gesturi care-l puteau costa libertatea şi chiar viaţa: în 1980 l-a călugarit, în mare taină, împreună cu părintele- stareţ Serafim Man, pe scriitorul Nicolae Steinhardt, stabilit la mănăstirea Rohia, iar ulterior i-a ascuns de securitate, până după revoluţie, manuscrisul operei sale de capatâi, “Jurnalul Fericirii”. Locul ales a fost tocmai în cupola de la intrare a mănăstirii, într-un vas de expansiune a încălzirii centrale, loc unde nici nu le-a trecut prin cap securiştilor că-l vor putea găsi atunci când au organizat o percheziţie de amploare în mănăstirea Rohia. Nicolae Steinhardt a ajuns prima oară la Mănăstirea Rohia în anul 1971, iar din 1977 a rămas acolo definitiv şi s-a apucat de reorganizarea bibliotecii. În paralel, Steinhardt rescria „Jurnalul fericirii”, manuscrisul original fiindu-i confiscat de comunişti în 1969.